V3.0

Salut, bine te-am regasit!

Imi cer scuze daca ti se pare ca sar de la un subiect la altul, dar tot ceea ce scriu mai jos are un numitor comun in cele din urma, asa ca suporta cateva clipe aceste salturi. Multumesc.

Dupa cum sunt obisnit am aici o melodie care se potriveste foarte bine acestei postari.

Acum vreau sa-ti prezint un angajament care l-am luat in urma cu ceva ani:

 “nici nu stiu cum sa incep. dar o voi face direct.

nu mai vreau sa ma ascund in spatele unui paravan rece si insensibil. gata, de acum incolo ma reinventez, sunt gata sa-mi traiesc viata din plin din nou. mi-am recapatat increderea ce am pierdut-o pe lungul drum ce l-am parcurs in ultima perioada.

de acum inaite voi fi acel mihai pe care il cunosteati inainte, x2.

daca nu ma cunoasteti inca? va invit sa o faceti, pentru ca sunt o persoana deschisa, care e dispusa sa vorbeasca despre absolut orice.

urati-mi suces in continuare, si va multumesc pentru vizionare.”

Recent am realizat ca am indeplinit acest angajament dar inca nu l-am constientizat. Ce-i drept in ultima perioada am avut timp sa fac o introspectie, o analiza a tot ceea ce am realizat pana acum.

Din acest motiv aceasta postare se numeste V3.0 dar si din cauza faptului ca am implinit varsta de 30 ani.

Fraza de mai sus a fost o promisiune a mea, luata in urma unei actiuni (sau intamplari) care mi-a schimbat viata pur si simplu.  

Desi nu eram constient de ceea ce imi doream, sau poate ca eram dar imi concentram acea dorinta catre un lucru care m-ar face fericit, lucru care l-am spus si intr-o postare anterioara “Fericirea” am realizat ca ceea ce imi doresc nu ar putea sa-mi aduca propriuzis fericirea, cel putin pe moment as fi fost fericit dar dupa as fi revenit la starea de dinainte, de tristete si manie. Recunosc, am fost o persoana depresiva, plina de furie si anxietate, din cauza faptului ca inca traiam in trecut si nu reusisem sa nu imi mai fac griji pentru viitor. Am trait momente dificile dpdv emotional si material, dupa cum am mai spus si in aceasta postare (dorinta).

De ziua mea am invatat cea mai frumoasa lectie de viata posibila, as putea rezuma in felul urmator: “ce a fost, a fost; ce va fi, va fi; prezentul este acum, traieste-l”.

Inca nu am spus-o dar o voi face acum, pentru ca stiu ca e o persoana care va citi aceste randuri, si acea persoana merita cu adevarat  sa vada aceste cuvinte (am o presimtire ca va citi): “te rog sa ma ierti pentru tot ceea ce ti-am gresit!”

Fac acest lucru pentru ca vreau sa ma impac cu trecutul, sa termin o data si pentru totdeauna cu starile de depresie si furie iar cel mai bun lucru care se poate face este sa imi asum greselile pe care le-am facut si sa recunosc ca toate deciziile care le-am luat la momentul respectiv, au fost cele mai bune decizii care le-as fi putut a le lua. “Da, este vina mea, ceea ce am facut atunci, in acea clipa, nu am putut face mai bine decat ceea ce a fost facut, eu sunt singurul responsabil pentru viata mea, pentru felul in care o traiesc si pentru actiunile care le fac.”

Cam asa am tinut-o  buna perioada de vreme, cu astfel de afirmatii menite sa ma ajute sa ma impac cu trecutul.

Si acum despre viitor, nu are rost sa-mi faci griji pentru ziua de maine, nu are rost sa-mi fac planuri peste planuri pentru a rezolva o problema, toate lucrurile la timpul lor. Important este acest moment, chiar acest moment deoarece acum nu am nici un motiv de grija, suparare, tristete, totul este GROZAV, decat daca am uitat ceva pe aragas si in aceasta clipa chiar arde. Daca te intreb cum te simti acum ce ai raspunde?

Faptul ca am o groaza de probleme pe cap, o groaza de lucruri de facut, nu ma impiedica in a spune sa ma simt fericit, pentru ca stiu ca toate apartin viitorului si ca la momentul oportun le voi rezolva.

Chiar si lucrurile rele care intampla acum, crezi ca este altcineva in afara de tine vinovat? De exemplu: am fost si eu o data cu masina la serviciu, din comoditate pentru a nu alerga prin tot bucurestiul cu ratb-ul, nefiind atent unde am parcat, mi-au ridicat masina. Din aceasta cauza a trebuit sa renunt la tot concediul care il planificasem in acea luna pentru a plati amenda care am capatat-o. Un alt exemplu: ma aflam la munte, pe un drum forestier, cand dau sa trec peste un pod mai mic, am intrat cu masina in groapa, strambandu-mi roata la masina si facand pana. Ulterior mi-am dat seama ca un urma acelui incident am o defectiune mai serioasa la masina. Deci, in ambele cazuri eu eram de vina pentru neatentia mea, nu ca nenorocitii aia vor sa faca bani si ridica orice masina la ore fixe sau ca am urmat sfatul unui om pentru a merge un pic mai la dreapta pentru a ocoli groapa. In ambele cazuri mi-am repetat in minte “tot ceea ce mi-se intampla e spre binele meu”, am invatat lectiile si altadata cu siguranta voi fi mai atent unde parchez sau pe unde ocolesc groapa. Partea buna e ca m-am amuzat un pic de unele reactii ale oamenilor din jurul meu (acum serios, stiu ca m-ati ajutat si ati fost alaturi de mine cand mi-a fost greu si pentru asta va multumesc) dar sa va fi vazut ce fete aveati :D mai suparate decat a mea J

Ce am facut in ambele cazuri prezentate mai devreme si in alte intamplari asemanatoare, a fost sa-mi constientizez emotiile, trairile si energia (fie ea pozitiva sau negativa) si sa-mi raspund de ce ma simt asa. O atitudine pozitiva intotdeauna va rezolva mai multe probleme decat o atitudine negativa. Ai incredere in puterile tale, pastreaza o atitudine pozitiva indiferent de moment si nu-ti mai lasa mintea sa te critice negativ sau sa te descurajeze.

Fericirea,  ce este ea, cum iti dai seama ca esti fericit, care este motivul ei?

WIKIPEDIA spune asa: (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fericire)

 Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.

Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitivă, au făcut eforturi pentru a aplica o metodă științifică de a răspunde la întrebări despre ceea ce este „fericirea” și cum am putea-o atinge.

Filozofii și gânditorii religioși de multe ori definesc fericirea în termeni de a trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă decât pur și simplu ca o emoție. Fericirea socratică este viața în conformitate cu etica și nu e neapărat însoțită de emoții pozitive.

Fericirea este „starea de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Fiind o stare sufletească profundă are și o arie de exprimare extinsă. De pildă:

- „din fericire, locuțiune adverbială — printr-un concurs de împrejurări favorabile.”

- „fericit, adjectiv, uneori substantivat — care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie”.

- „fericit, substantiv masculin — primul grad de sfințenie acordat de sinod sau de papă”.

Din punctul meu de vedere, fericirea este de 2 feluri si anume:

Datorata unui factor extern cum ar fi o intamplare placuta, un cadou, etc. cu o durata de desfasurare limitata in timp, sau datorata unei insumari de mai multi factori interini cum ar fi senzatia de pace interioara, bucurie, pe scurt toate senzatiile descrise in definitia de mai sus. Cat dureaza aceasta senzatie? Pai as putea spune ca iti vei da seama cand vei trece cu bine peste o intamplare nefericita iar tu ai aceeasi senzatie placuta de fericire.

Asta am realizat, ca nu este bine sa asociezi fericirea unui factor extern ci sa fi fericit, multumit de propria persoana, sa faci tot ce-ti sta in putinta ca tu sa fi fericit fara sa-i dai pe toti la oparte din calea ta, altfel risti sa ajungi de unde ai plecat, fara lectie invatata si sortit sa repeti aceeasi greseala pana iti inveti lectia.

Ca un mic rezumat spun in felul urmator: cu o atitudine pozitiva, o mentalitate buna si increderea ca totul o sa fie bine (daca nu e bine inseamna ca nu s-a terminat) poti fi fericit(a) indiferent de circumstante. Important e sa fii constient si sa iesi din ceata (alte 2 blog-uri care m-au ajutat mult).

Cu drag, Mihai.