V3.0.1 sau altfel spus timpul e o constanta in timp?

Salut, bine te-am regasit!

O sa fiu scurt in ceea ce priveste descrierea acestui blog: acest blog sau povestile din el sunt oarecum intruchiparea mea. Am realizat zilele acestea ca intr-un fel scriind in acest jurnal am ajuns sa-mi constientizez problemele care le intampin in viata de zi cu zi, plusurile si minusurile personalitatii mele si mai ales modul in care eu imi petrec timpul.

Peste tot am citit, intalnit povesti ale altor oameni, oameni pe care ii admir pentru puterea de a-si schimba viata, oameni care au povestit ceea ce au intampinat in viata si cum si-au rezolvat problemele.

Cu marea probabilitate de a face o comparatie ( desi stiu ca nu este bine sa ma compar cu alte persoane) am ales sa fac si eu acelasi lucru, adica sa povestesc prin ceea ce trec si ceea ce-mi place sa fac.

Incerc sa nu povestesc tot timpul despre mine, dar toate postarile acestui blog sunt lucruri pe care eu le-am realizat cu succes, lucruri care mi-au schimbat modul de a privi viata pe care o traiesc. Sunt recunoscator in ceea ce priveste invataturile care le-am primit de la viata in ultima perioada, sunt recunoscator pentru oamenii care mi-au iesit in cale si lectiile lor de viata. Cum o vorba frumoasa spune “toate calitatile si defectele pe care le vezi in ceilalti defapt le ai si tu” am inceput sa fiu mai atent cu oamenii din jurul meu pentru a gasi aceste “calitati”, fapt pentru care am inceput a scrie in acest blog, fapt pentru care mi-am dat seama ca aveam o problema cu furia, cu tristetea sau depresia, cu orgoliul si cu nevoia de control a celor din jurul meu si inca cateva “calitati” pe care prefer sa le tin doar pentru mine. Important este ca le-am scris intr-un caietel in care am mai scris dealtfel si ceea ce cred eu ca este opusul acelei “calitati” sau ma documentez pe internet  cu scopul de a lucra la ele.

Dupa constientizare a urmat partea de lucru, lucru cu mine insumi, in care am inceput sa nu-mi mai permit sa fac ceea ce faceam inainte. Astfel am observat ca incercam sa fac pe toata lumea din jurul meu fericita, facand lucruri pe placul lor dar ceea ce faceam era doar sa ma afund si mai tare in tristete. Asa am intalnit prima data conceptul de validare, de a cere validarea propriilor mele actiuni. Tot ceea ce faceam, inconstient, era sa fac in asa fel incat sa atrag atentia asupra mea. Am renuntat sa mai cer parerea altor oameni despre ceea ce ar trebui sa fac eu si m-am concentrat asupra responsabilitatii  actiunilor mele descoperind astfel o emotie ce m-a parasit de mult, emotie care era atasata de o persoana. Daca esti curios care este acea emotie da un clic aici

Si uite asa din obstacol in obstacol, am inceput sa sar garduri din ce in ce mai inalte, descoperind calitati nebanuite sau alteori ocolite din pura intamplare.

Inca de cand eram copil aveam o orientare spre mecanica, adica ca sa fiu mai exact la 6 ani mi-am demontat bicicleta piesa cu piesa. Defapt toate jucariile mele erau demontate, eram pur si simplu curoios sa vad ce se afla in spatele carcasei. Imi placea foarte mult sa mesteresc. Ulterior am realizat un vis care l-am avut inca de cand eram copil.

Am spus mai devreme de furie, ca sunt o persoana furioasa. Daca ma cunosti probabil ca nu o sa-ti dai seama deoarece totodata sint o persoana foarte calma in situatii de stres. Am observat o modalitate foarte buna de a scapa de aceasta furie si anume de a o canaliza intr-un lucru constructiv. Dar nu procedez corect deoarece tot ceea ce faceam era doar sa ma ascund de acea furie si nu incercam sa aflu motivul pentru care eram furios. Intr-un final am descoperit, si am “indepartat” motivul cu riscul de a pierde acea asociere facuta mai devreme intre furie si creatie. 

Acuma poate te intrebi ce legatura are oare ce am scris mai devreme cu titlul acestei postari. acum mai mult ca sigur te intrebi.

O sa incep in felul urmator:

In mod traditional, timpul e vazut ca fiind masurarea distantei dintre evenimente. El e compus din trecut, prezent si viitor. Trecutul e considerat ca fiind ceva deja intamplat si nu poate fi schimbat. Viitorul, in schimb, e considerat ca fiind disponibil unei multitudini de posibilitati. Oamenii masoara timpul folosind multe unitati, unele bazate pe evenimente reale (rotatia Pamantului, in jurul Soarelui), altele sunt arbitrare. Descrierea clasica timpului facuta de Isaac Newton din lucrarea sa “Principia” e ca timpul “curge” constant, la fel pentru toti. Adica e independent de evenimentele ce au loc in cadrul sau. Aceasta descrierea a timpului a fost eliminata de Einstein si teoria sa.

Ideea clasica de timp e partinitoare datorita felului in care oamenii percep “trecerea” timpului. Constientizam evenimentele dintr-un punct de vedere personal si presupunem ca asa e peste tot. Abordarea clasica a timpului nu explica de percepem timpul in acest mod si nici cum este dobandit acest efect. Celelalte teorii despre natura timpului pun in discutie “radacinile” acestui punct de vedere natural.

Am citat din acest articol.

Interesant  este faptul ca fiecare percepe timpul in felul lui, de aici si teoria relativitatii. 

Dar totusi, uneori stau si ma intreb de ce in unele momente percepem ca timpul se scurge mai repede decat de obicei? Oare are vre-o legatura cu emotiile mele, cu starea mea de spirit?

Creierul nostru este o masinarie extraordinara, capabila sa proceseze miliarde de informatii intr-o fractiune de secunda ( te rog sa ma scuzi pentru analogia care o fac dar sunt inginer, asa imi pot explica cateva fenomene ce au loc), sa stocheze volume foarte mari de informatie, sa apeleze alte informati care au fost inregistrate cu mult timp in urma. Practic este un imens calculator biologic care functioneaza pe aceleasi principii precum si un calculator obisnuit. 

Hai sa vad daca e valida urmatoarea teorie: ai un calculator vechi, pe care vrei sa rulezi un program oarecare. Durata de timp in care este procesat acel program este direct proportionala cu viteza de procesare a procesorului ( ca unitate de masura pentru o activitate ciclica se foloseste Hz ).

Si daca schimb eu acea viteza de procesare? O maresc un pic. Oare durata de timp, in care este procesat acelasi program, va fi aceeasi sau mai mica decat in  incercarea de mai sus? In urma bunului simt si a rationalului durata de timp este mai mica.

Si acum vine partea de legatura

In conditii de stres fizic sau emotional ( atunci cand scapi un telefon pe jos sau mergi cu masina si eviti un accident) ai observat cum timpul parca incetineste si esti constient de ceea ce se intampla in jurul tau pana la cel mai mic detaliu? Sau alt exemplu: lucrezi sau te joci un joc, indiferent, orice, ai fost cuprins de o stare de concentrare iesita din comun, in care tot ceea ce se intampla in jurul tau parca incet dispare si ramai numai tu cu activitatea ta? Cate minute au trecut de cand te-ai uitat prima oara la ceas? Cateva ore?

Am trait de cateva ori aceste exemple de mai sus si pot spune ca primul se numeste stare de alerta, in care organismul este inundat cu adrenalina pentru a face fata provocarii aparute (fight or flight). Din cauza hormonilor aparuti si a micilor ajustari fizionomice care permit ca organismul sa absoarba o cantitate mai mare de oxigen decat de obicei, creierul reuseste sa proceseze informatia mult mai rapid si lucreaza pentru a gasi o solutie optima. Din acest motiv, timpul pare sa se scurga mai incet decat eram obisnuiti.

Cel de-al doilea exemplu este starea de flux si apare atunci cand de cele mai multe ori faci ceea ce-ti place. Creierul desi nu are la dispozitie aceleasi resurse pentru a procesa informatia el totusi reuseste sa proceseze aproape aceeasi canitate  de informatie sacrificand cateva din simturile noastre, practic ignorand tot ceea ce se petrece in jurul nostru. De aici rezulta acea stare de calm si concentrare maxima si sustinuta pe durate de timp mari.

In concluzie, nu strica un pic de furie atunci cand vrei sa incepi o activitate noua, in sensul ca te ajuta sa te motivezi in a termina ceea ce ai inceput, nu strica sa incepi o activitate facand un lucru ce te ajuta sa te linistesti, care-ti stimuleaza creativitatea si te ajuta sa intri in starea de flux. Stiu ca mai devreme am spus o contradictie dar folosindu-ma de furie si avand castile in urechi am ajuns sa intru in stare de flux de fiecare data cand am o problema urgenta de rezolvat. Desigur ca exista si perturbatii exterioare care te scot din aceasta stare dar acestea sunt trecatoare si partea buna este ca mai adauga un pic de furie si determinare in a termina ceea ce ai inceput.

Pana la urmatoarea postare iti urez sa ai parte de multa creativitate si numai de intamplari fericite.

Cu drag, Mihai.