Salut, bine te-am regasit!
Astazi vreau sa-ti vorbesc despre o revelatie ce am avut-o,
in timp ce citeam un articol despre sacrificiu.
Dupa cum obisnuiesc sa fac in postarile mele, incadrez
aceasta postare la suflet.
Asa am pus eu problema, in ceea ce urmeaza, la ceea ce
inseamna incapacitatea de a evolua mai departe, din punct de vedere ingineresc,
matematic si rational. Poate ca ma insel dar privind imaginea de ansamblu si
incercand a afla motivul dorintei mele de a evolua m-am intrebat ceea ce te
intreb si pe tine acum:
Ce este imposibilul? Ce
este infinitul? Care e limita mea?
In matematica infinitul este vast, atat de vast incat adunat
cu el insusi rezulta tot un infinit, nici mai mare dar nici mai mic decat ceea
ce a fost insumat. Deci este infinit. Dar daca ti-asi spune ca in urma unei
demonstratii matematice a rezultat faptul ca in intervalul 0÷1 se afla mai
multe elemente decat in intervalul 0 infinit, ce ai zice?
Imposibil? De ce?
De ce imposibil? Pentru ca poti numara peste infinit? Dar totusi
daca stai sa te gandesti la zecimale, da sunt si ele ordonate ca si numerele
intregi intr-o infinitate. Si totusi numar pana la 2 sau 3 sau 10. Ce parere
ai, numeri in fiecare zi peste infiniti si nu ai idee.
La fel, prin aceeasi analogie pot spune si de imposibil. Dar
totusi eu ma intreb unde e limita? E cumva acel lucru care nu poate fi facut sub
nici o forma?
Totul este relativ, raportat la fortele noastre proprii, la
capacitatea de a intelege lumea din jurul nostru, o forma de pesimism, de a te
multumi cu o gandire limitativa.
Aici ai un raspuns la capacitatea omului de a se aventura in
necunoscut cu un calculator de orientare mai slab decat un ceas de mana din
ziua de azi. Atunci puterea de procesare din zilele noastre era considerata ca
fiind o aberatie, si totusi iata-ne intr-o lume dominata de tehnologie
ultraperformanta.
Deci, ce este imposibilul, ce este infinitul, e cumva lipsa
noastra de informatie, este cumva gandirea noastra sau mai bine zis pesimismul
nostru? Cumva lipsa noastra de curiozitate spre cunoastere?
Eu asa cred, la fel cum si muncitorii germani spun ca
perfectiunea nu-i de ajuns.
Tot ceea ce trebuie sa faci este sa nu te mai gandesti ca
sarcina care o ai de facut este imposibila si atunci iti vei demonstra, dupa ce
vei realiza acea sarcina, ca ai realizat imposibilul, acel prag psihologic care
te tine in loc si nu iti mai da voie sa evoluezi, sa numeri mai departe sau sa
faci orice iti doresti.
Largeste-ti orizontul, scoate ochelarii de cal de pe fata si
priveste lumea asa cum este, natura interioara a omului, caci acolo se afla cu
adevarat raspunsul la cat de mare este infinitul sau mai bine spus cat de mic
este, care iti sunt limitele si cum poti sari peste ele.
Gandeste mare, mai
mare decat limita si vei obtine un rezultat mare.
Nu incerc sa te fac sa numeri acum pana la infinit, pentru
ca nu am facut-o nici eu dar in schimb am numarat de la 1 la 10, la 100 etc. etc.
Cu pasi mici si pauze mici ajungi departe.
Daca ai vre-un comentariu te invit sa il spui mai jos.
Te salut!
Mihai Russu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu