duminică, 22 septembrie 2013

Calea mea!

Hei, bine te-am regasit!

Scriu aceasta postare pentru ca in ultima perioada cativa prieteni ma tot intreaba de ce nu merg mai departe, de ce nu imi gasesc o prietena, cum de pot sta singur, “cum poti spune ca esti fericit?”... si multe altele.

Motivul e urmatorul: am pornit intr-o calatorie spre comoara din interiorul meu, o calatorie care necesita timp si depasirea obstacolelor, deci schimbare. Am ales sa-mi renovez fundatia caracterului meu, a personalitatii mele pentru a fi un om mai bun, cum am mai spus-o si pana acum. Stiu ca poate parea o scuza sau un motiv de fuga, poate ca este, nici eu nu stiu inca, dar calatoria am inceput-o.

Nu vreau sa zic ca nu pornesc o relatie pentru ca nu vreau sau mi-e frica, ci ca prefer sa fac singur aceasta schimbare, adica daca tot am vorbit in termeni tehnici mai devreme, o sa dau drumul la locatari cand cladirea este terminata nu cand parterul este gata iar restul etajelor sunt neterminate.

Poate ca ma intelegi, poate nu, cert e ca fiind in permanenta schimbare si modelul meu de femeie ideala este in aceeasi schimbare ca si mine.

Am trecut cu bine peste ultima relatie, nu mai am resentimente si regrete, am ramas prieteni. Cu toate ca au trecut 2 ani de la ultima relatie stabila, poate ca si asta e motivul intrebarilor recente.

“Esti fericit acum?” Da sunt! “De ce, nu pari ca esti fericit. Fii mai vesel.” Da sunt fericit, mult mai fericit decat eram acum 5 luni. “Pai cum ca nu ai o prietena.” Pai asa bine, pentru ca fericirea mea vine din interior si nu este atribuita unei persoane sau unui obiect. Sunt fericit pentru ca sunt liber, pentru ca nu trebuie sa cer socoteala nimamui pentru actiunile mele. Fericirea mea este atribuita unei valori principale, valoare care nu mi-o poate lua nimeni. Cum ar fi sa fiu fericit pentru ca am masina sau orice altceva? Daca masina se strica asta ar insemna ca nu mai sunt fericit, pentru ca nu mai am motiv de fericire.

Va veni o data vremea in care o sa incep sa caut in exterior si cealalta jumatate a inimii, poate azi, poate maine, poate ca am gasit-o deja, poate nu. Dar am o presimtire ca e pe undeva aproape de mine, numai ca eu sunt legat la ochi si cu doape in urechi.

Pana data viitoare,  sper ca a fost destul de bun exemplul cu casa, iti urez numai bine!

Mihai.

Niciun comentariu: