Salut,
Numele meu este Mihai Russu. Am pornit acest
lucru din cateva motive si anume am fost curios, din nevoia de a scrie despre
lucruri si nu in ultimul rand la idea unei prietene.
Stiu ca internetul este plin de persoane
depresive, de persoane care nu fac
altceva decat sa se amuze de trairile altora, dar vreau ca totodata sa arat
lumii ce invataturi am tras din aceasta viata pana acum. Daca nu stiti, omul
cat traieste invata!
Va rog sa ma scuzati daca nu folosesc
diacritice, stiu ca nu e corect , dar nu fac un lucru oficial si-n plus unele
cuvinte capata un sens total diferit, ceea ce uneori este amuzant.
Ok, despre acest blog, vreau ca-n primul rand
sa pot scrie pe anumite categorii cum ar fi:
-
DIY (Do It Yourself) pentru ca am
o cultura tehnica destul de bogata, cum de altfel sunt inginer mecanic;
-
Fotografie, deoarece este o
pasiune, un hobby prin care pot arata lumii ce vad si eu, pot face schimb de
informatii sau trucuri utile si usoare de facut;
-
Suflet, deoarece vreau totodata
sa-mi povestesc viata asa cum am trecut pana acum prin ea, nu ca „voda prin
loboda” ci cu cateva aventuri, unele mai frumoase iar altele mai putin
frumoase. Tot in aceasta categorie vreau sa includ si muzica, deoarece parca
viata ar fi mai interesanta daca am avea si o coloana sonora in acompaniament.
Despre mine: m-am nascut in Bucuresti in anul
1983 fix la sfarsitul lunii Iulie. Ca toti copii de pe atunci, primii 7 ani din
viata mi-am petrecut atat la bunici cat si impreuna cu parintii. Am un frate
mai mare cu 7 ani decat mine, cea mai lunga relatie pe care am avut-o a fost de
5 ani (cu suisuri si coborasuri), imi place o gama variata de muzica, de la
muzica clasica, muzica dance, rock, tehno, hardstyle si hardcore (era sa scriu
hard-cora). O varitate mare si extrema precum trairile pe care le am. Am foarte
multi ani de scoala, desi nu am ramas repetent. Am inceput cu o scoala
generala, dupa aceea am continuat cu o scoala profesionala la finalul careia am
obtinut un atestat de mecanic. La sfatul unui profesor m-am inscris si la liceu.
Trei ani mai tarziu am absolvit si liceul, la finalul caruia eram tehnician
mecanic.revenind in trecut, pe cand eram in scoala profesionala avusesem un
vis, acel vis era sa devin inginer. 8 ani mai tarziu, multe fire de par perdute
si cu o evolutie pozitiva, am reusit sa obtin si licenta in inginerie mecanica,
avand specializarea in echipamente de
proces mase plastice si materiale polimerice. Un prim vis implinit in acea
perioada. A urmat o diploma de master in termomecanica echipamentelor pentru procese industriale sau pe scurt TEPI. Speram sa mi se mai implineasa unul la scurt timp, dar nu am avut norocul.
Vroiam sa-mi intemeiez o familie alaturi de persoana pe care o iubeam. Din
cauza stresului, a vremurilor nefaste si a crizei care a salasluit pe
meleagurile noastre, ne-am despartit. Urma ca timp de un an sa am cea mai
neagra perioada a vietii mele, un an in care am pierdut doua persoane pe care
le iubeam, una dintre ele fiind tatal meu. Un an in care nu am reusit sa-mi
gasesc echilibrul. Incet punandu-ma pe
picioare am reusit sa-mi gasesc de lucru, si intr-un final sa-mi gasesc partial
linistea sufleteasca.
Dar sa continui si cu lucruri mai putin
triste. In timp mi-am dat seama ca am cateva calitati cu care reusesc sa
impresionez, trasaturi de familie pe care le-am mostenit si-mi face placere sa
le folosesc, cum ar fi: creativitatea, ingeniozitatea, capacitatea de adaptare,
perseverenta, corectitudinea si nu in ultimul rand perfectionismul si
rationamentul. Am si cateva calitati care ma deranjaza, cum ar fi timiditatea
si delasara (lucru care ma deranjaza foarte mult). As putea sterge de pe lista "delasarea"sau altfel spus procrastinare dar nu o voi face pentru ca vreau ca in postarile ce urmeaza sa iti spun cum am reusit sa renunt la acest obicei neplacut.
Ce ma bucura cel mai mult? Prietenii care au
fost langa mine in acele momente groaznice, o melodie care parca intra pe sub
piele atunci cand o ascult pentru prima oara, florile (orice fel de floare, mai
ales cele de cactus), lumanarile si acel moment cand am realizat ceva cu mana
mea si merge asa cum a fost planuit sa mearga.
Multumesc mult pentru ca ai avut rabdarea sa-mi citesti o mica particica din mine. Promit ca data viitoare voi veni cu ceva interesant, pana atunci numai bine iti doresc.
PS. daca ai un sfat sau un comentariu, esti liber sa o faci.
Cu drag, Mihai.
Cu drag, Mihai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu