De ce?!?

Hei, bine te-am regasit!

A trecut ceva timp decand nu am mai postat ceva aici, motivul fiind zona de confort. Şi anume am trecut la un nivel nou al dezvoltarii mele, parasind zona personala de confort şi incepand a-mi forma noi legaturi cu oamenii.

De ce? De ce nu?!

De unde eram terifiat de ideea în sine, s-a dovedit a fi o alegere foarte productiva din toate punctele de vedere. Am cunoscut oameni noi, cu personalitati diferite, mi-am dat seama de adevartul sens al cuvantului „extravertit”, practic am reusit sa ma cunosc mai bine prin interactiunea mea cu ceilalti.

Intr-adevar, imi propusesem sa incep a socializa cu cateva luni inainte dar am intampinat rezistenta atat în modul de gandire cat şi în actiunile mele planificate, pana intr-o seara cand mi-am spus „fuck-it”  vreau mai mult decat atat.

Tot în aceasta perioada am decis ca este timpul pentru a incepe a lucra la un alt vis avut, vis care l-am purtat cu mine, l-am uitat, a revenit iar acum am reusit sa-l pot atinge. Tot ceea ce pot spune este ca dupa ce mi-am implinit acest vis voi fi obligat de o promisiune facuta de mine şi anume sa imi asum o responsabilitate destul de importanta în casa. Practic m-am sabotat singur prin investitia facuta, în sensul ca am ajuns sa nu mai am bani nici sa-mi cumpar tigari o luna, motiv pentru care pot sa ma las de fumat. Stiu ca asta nu e o decizie importanta, asta este o consecinta a investitiei facute. Adevarata responsabilitate este trecerea de la copilarie la maturitate deplina. Poate nu ma intelegi prin ceea ce scriu, puteam sa o spun drept dar consider ca este un lucru personal, sau poate ca ai inteles.

Am tot spus de „zona de confort” poate ca sti ce inseamna, pentru mine este zona în care ma simt în siguranta, în care tot ceea ce fac este o rutina zilnica, modul de gandire este unul normal, fara critici negative. Interesant a inceput a fi cand am ales sa fac ceva diferit, nou în viata mea. Totul s-a schimbat, mergeam pe strada şi nu ma mai simteam în siguranta iar gandurile au inceput a fi pesimiste şi chiar negativiste. Dar mai pot spune ca nimic nu se compara cu acea senzatie care am avut-o cand s-a dovedit a fi totul bine şi ca mi-am demonstrat ca nu am avut dreptate.

Poate ca titlul acestei postari este un pic cam retoric sau poate nu. Aceasta intreare a ajuns sa ma ghideze în actiunile mele, sa-mi raspunda la nenumarate intrebari şi în unele cazuri sa faca lumina acolo unde era intineric.

Ce inseamna sa fi extravertit? Inseamna ca iti incarci „bateriile” din interactiunea cu cei din jurul tau, te simti plin de energie indiferent de cat de grea a fost ziua respectiva, te face sa ignori absolut orice fel de durere, în cazul meu durere fizica.

Mi-am dat seama de acest lucru dupa ce am petrecut o seara intr-un club în compania a 2 fete frumoase :D.  A doua zi am suferit o explozie de energie în ciuda faptului ca aveam o migrena usoara, energie care m-a ajutat sa-mi reamenajez camera.

Tu te-ai intrebat vreodata „de ce? De ce ma simt asa, de ce mi-e somn, de ce mi-e lene etc…”

În felul acesta poti gasi motivul sau emotia care sta la baza „trairii” tale. Te poti documenta pe net despre acea „traire” poti afla o groaza de informatii despre motivul, despre cauza, poti intelege ceea ce te tine în loc.

De felul meu în prezenta unui grup mai mare, am observat ca sunt destul de tacut, dar nu sunt timid. Imi place sa ascult pe cei din jurul meu, sa fiu atent la ei. Consider ca trebuie sa ascult de doua ori mai mult decat sa vorbesc. Poate e şi din cauza caracterului meu, de a cauta argumentul perfect intr-o discutie, sau poate ca e de vina intuitia în sensul ca intuirsc raspunsul la intrebare inainte sa adresez intrebarea cuiva. Dar nu merge intotdeauna.

Anyway, e amuzant sa vezi ierarhia intr-un grup de genul, adica cine se lasa influentat de alegerea unei persoane şi cine nu. E ca o haita de lupi fie ca isi dau seama sau nu.

Asadar, de ce ma opresc eu aici? Pentru ca data viitoare vreau sa vin cu o postar destul de intreresanta, cum nu am mai facut de mult, cu muzica şi poze :D şi o idee frumoasa.

Pana data viitoare, numai bine iti doresc!

Mihai.