Hei, bine te-am regasit!
Scriu aceasta postare pentru ca in ultima perioada cativa
prieteni ma tot intreaba de ce nu merg mai departe, de ce nu imi gasesc o
prietena, cum de pot sta singur, “cum poti spune ca esti fericit?”... si multe
altele.
Motivul e urmatorul: am pornit intr-o calatorie spre comoara
din interiorul meu, o calatorie care necesita timp si depasirea obstacolelor,
deci schimbare. Am ales sa-mi renovez fundatia caracterului meu, a
personalitatii mele pentru a fi un om mai bun, cum am mai spus-o si pana acum. Stiu
ca poate parea o scuza sau un motiv de fuga, poate ca este, nici eu nu stiu
inca, dar calatoria am inceput-o.
Nu vreau sa zic ca nu pornesc o relatie pentru ca nu vreau
sau mi-e frica, ci ca prefer sa fac singur aceasta schimbare, adica daca tot am
vorbit in termeni tehnici mai devreme, o sa dau drumul la locatari cand cladirea
este terminata nu cand parterul este gata iar restul etajelor sunt neterminate.
Poate ca ma intelegi, poate nu, cert e ca fiind in
permanenta schimbare si modelul meu de femeie ideala este in aceeasi schimbare
ca si mine.
Am trecut cu bine peste ultima relatie, nu mai am
resentimente si regrete, am ramas prieteni. Cu toate ca au trecut 2 ani de la
ultima relatie stabila, poate ca si asta e motivul intrebarilor recente.
“Esti fericit acum?” Da sunt! “De ce, nu pari ca esti
fericit. Fii mai vesel.” Da sunt fericit, mult mai fericit decat eram acum 5
luni. “Pai cum ca nu ai o prietena.” Pai asa bine, pentru ca fericirea mea vine
din interior si nu este atribuita unei persoane sau unui obiect. Sunt fericit
pentru ca sunt liber, pentru ca nu trebuie sa cer socoteala nimamui pentru
actiunile mele. Fericirea mea este atribuita unei valori principale, valoare
care nu mi-o poate lua nimeni. Cum ar fi sa fiu fericit pentru ca am masina sau
orice altceva? Daca masina se strica asta ar insemna ca nu mai sunt fericit,
pentru ca nu mai am motiv de fericire.
Va veni o data vremea in care o sa incep sa caut in exterior
si cealalta jumatate a inimii, poate azi, poate maine, poate ca am gasit-o deja,
poate nu. Dar am o presimtire ca e pe undeva aproape de mine, numai ca eu sunt
legat la ochi si cu doape in urechi.
Pana data viitoare,
sper ca a fost destul de bun exemplul cu casa, iti urez numai bine!
Mihai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu