De ce?!?

Hei, bine te-am regasit!

A trecut ceva timp decand nu am mai postat ceva aici, motivul fiind zona de confort. Şi anume am trecut la un nivel nou al dezvoltarii mele, parasind zona personala de confort şi incepand a-mi forma noi legaturi cu oamenii.

De ce? De ce nu?!

De unde eram terifiat de ideea în sine, s-a dovedit a fi o alegere foarte productiva din toate punctele de vedere. Am cunoscut oameni noi, cu personalitati diferite, mi-am dat seama de adevartul sens al cuvantului „extravertit”, practic am reusit sa ma cunosc mai bine prin interactiunea mea cu ceilalti.

Intr-adevar, imi propusesem sa incep a socializa cu cateva luni inainte dar am intampinat rezistenta atat în modul de gandire cat şi în actiunile mele planificate, pana intr-o seara cand mi-am spus „fuck-it”  vreau mai mult decat atat.

Tot în aceasta perioada am decis ca este timpul pentru a incepe a lucra la un alt vis avut, vis care l-am purtat cu mine, l-am uitat, a revenit iar acum am reusit sa-l pot atinge. Tot ceea ce pot spune este ca dupa ce mi-am implinit acest vis voi fi obligat de o promisiune facuta de mine şi anume sa imi asum o responsabilitate destul de importanta în casa. Practic m-am sabotat singur prin investitia facuta, în sensul ca am ajuns sa nu mai am bani nici sa-mi cumpar tigari o luna, motiv pentru care pot sa ma las de fumat. Stiu ca asta nu e o decizie importanta, asta este o consecinta a investitiei facute. Adevarata responsabilitate este trecerea de la copilarie la maturitate deplina. Poate nu ma intelegi prin ceea ce scriu, puteam sa o spun drept dar consider ca este un lucru personal, sau poate ca ai inteles.

Am tot spus de „zona de confort” poate ca sti ce inseamna, pentru mine este zona în care ma simt în siguranta, în care tot ceea ce fac este o rutina zilnica, modul de gandire este unul normal, fara critici negative. Interesant a inceput a fi cand am ales sa fac ceva diferit, nou în viata mea. Totul s-a schimbat, mergeam pe strada şi nu ma mai simteam în siguranta iar gandurile au inceput a fi pesimiste şi chiar negativiste. Dar mai pot spune ca nimic nu se compara cu acea senzatie care am avut-o cand s-a dovedit a fi totul bine şi ca mi-am demonstrat ca nu am avut dreptate.

Poate ca titlul acestei postari este un pic cam retoric sau poate nu. Aceasta intreare a ajuns sa ma ghideze în actiunile mele, sa-mi raspunda la nenumarate intrebari şi în unele cazuri sa faca lumina acolo unde era intineric.

Ce inseamna sa fi extravertit? Inseamna ca iti incarci „bateriile” din interactiunea cu cei din jurul tau, te simti plin de energie indiferent de cat de grea a fost ziua respectiva, te face sa ignori absolut orice fel de durere, în cazul meu durere fizica.

Mi-am dat seama de acest lucru dupa ce am petrecut o seara intr-un club în compania a 2 fete frumoase :D.  A doua zi am suferit o explozie de energie în ciuda faptului ca aveam o migrena usoara, energie care m-a ajutat sa-mi reamenajez camera.

Tu te-ai intrebat vreodata „de ce? De ce ma simt asa, de ce mi-e somn, de ce mi-e lene etc…”

În felul acesta poti gasi motivul sau emotia care sta la baza „trairii” tale. Te poti documenta pe net despre acea „traire” poti afla o groaza de informatii despre motivul, despre cauza, poti intelege ceea ce te tine în loc.

De felul meu în prezenta unui grup mai mare, am observat ca sunt destul de tacut, dar nu sunt timid. Imi place sa ascult pe cei din jurul meu, sa fiu atent la ei. Consider ca trebuie sa ascult de doua ori mai mult decat sa vorbesc. Poate e şi din cauza caracterului meu, de a cauta argumentul perfect intr-o discutie, sau poate ca e de vina intuitia în sensul ca intuirsc raspunsul la intrebare inainte sa adresez intrebarea cuiva. Dar nu merge intotdeauna.

Anyway, e amuzant sa vezi ierarhia intr-un grup de genul, adica cine se lasa influentat de alegerea unei persoane şi cine nu. E ca o haita de lupi fie ca isi dau seama sau nu.

Asadar, de ce ma opresc eu aici? Pentru ca data viitoare vreau sa vin cu o postar destul de intreresanta, cum nu am mai facut de mult, cu muzica şi poze :D şi o idee frumoasa.

Pana data viitoare, numai bine iti doresc!

Mihai.

Calea mea!

Hei, bine te-am regasit!

Scriu aceasta postare pentru ca in ultima perioada cativa prieteni ma tot intreaba de ce nu merg mai departe, de ce nu imi gasesc o prietena, cum de pot sta singur, “cum poti spune ca esti fericit?”... si multe altele.

Motivul e urmatorul: am pornit intr-o calatorie spre comoara din interiorul meu, o calatorie care necesita timp si depasirea obstacolelor, deci schimbare. Am ales sa-mi renovez fundatia caracterului meu, a personalitatii mele pentru a fi un om mai bun, cum am mai spus-o si pana acum. Stiu ca poate parea o scuza sau un motiv de fuga, poate ca este, nici eu nu stiu inca, dar calatoria am inceput-o.

Nu vreau sa zic ca nu pornesc o relatie pentru ca nu vreau sau mi-e frica, ci ca prefer sa fac singur aceasta schimbare, adica daca tot am vorbit in termeni tehnici mai devreme, o sa dau drumul la locatari cand cladirea este terminata nu cand parterul este gata iar restul etajelor sunt neterminate.

Poate ca ma intelegi, poate nu, cert e ca fiind in permanenta schimbare si modelul meu de femeie ideala este in aceeasi schimbare ca si mine.

Am trecut cu bine peste ultima relatie, nu mai am resentimente si regrete, am ramas prieteni. Cu toate ca au trecut 2 ani de la ultima relatie stabila, poate ca si asta e motivul intrebarilor recente.

“Esti fericit acum?” Da sunt! “De ce, nu pari ca esti fericit. Fii mai vesel.” Da sunt fericit, mult mai fericit decat eram acum 5 luni. “Pai cum ca nu ai o prietena.” Pai asa bine, pentru ca fericirea mea vine din interior si nu este atribuita unei persoane sau unui obiect. Sunt fericit pentru ca sunt liber, pentru ca nu trebuie sa cer socoteala nimamui pentru actiunile mele. Fericirea mea este atribuita unei valori principale, valoare care nu mi-o poate lua nimeni. Cum ar fi sa fiu fericit pentru ca am masina sau orice altceva? Daca masina se strica asta ar insemna ca nu mai sunt fericit, pentru ca nu mai am motiv de fericire.

Va veni o data vremea in care o sa incep sa caut in exterior si cealalta jumatate a inimii, poate azi, poate maine, poate ca am gasit-o deja, poate nu. Dar am o presimtire ca e pe undeva aproape de mine, numai ca eu sunt legat la ochi si cu doape in urechi.

Pana data viitoare,  sper ca a fost destul de bun exemplul cu casa, iti urez numai bine!

Mihai.

Puterea muzicii

Hei, bine te-am regasit!

Acum vreau sa-ti spun cateva lucruri despre puterea muzicii, o pasiune despre care nu am vorbit deloc. Dar mai intai, daca doresti poti vizita acest link: http://en.wikipedia.org/wiki/Music

Inca de la inceputurile omenirii muzica a reprezentat o forma de comunicare, un mod puternic de a exprima sentimente si emotii. Ca si matematica dealtfel, muzica este un limbaj universal.

Privind dincolo de armonie si instrumente, muzica este o vibratie mecanica cu frecventa cuprinsa intre 20 hertzi si 20 kilohertzi (adica intervalul in care urechea poate percepe sunetele) cu o amplitudine maxima de 130 decibeli ( adica volumul sau presiunea acustica care este emisa de emintator sau difuzor). Am spus 130 dB deoarece peste aceasta valoare timpanul urechii se poate sparge. Scara de masurare a volumului este exponentiala, pentru a avea o referinta la aceasta scara, vorbitul in soapta are o valoare de aproximativ 47 dB, vorbitul pe un ton normal aprox. 70 dB, un bebe care plange are o valoare de aproximativ 110 dB air un avion la decolare produce o presiune acustica de aproximativ 130 dB. Daca ma insel te rog sa ma corectezi.

Acum o scurta clasificare a fregventei:

-        -  Intre 0÷20 Herti se plaseaza infrasunetele sau vibratiile;

-        - Intre 20÷240 Hz (hertzi) se plaseaza undele de joasa frecventa sau bass-ul;

-        -  Intre 240÷4500 Hz se plaseaza undele de frecventa medie sau mediile;

-        -  Intre 4500 22000 Hz (sau 22 kHz) se plaseaza undele de frecventa inalta;

-        -  Peste 22 kHz sunt ultrasunetele.

In graficul de mai sus, care il poti gasi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Amplitude este reprezentata o unda sonora ce poate fi caracterizata de:

11.       Amplitudine maxima;

22.     Amplitudine intre doua varfuri;

33.       Amplitudinea medie patratica;

44.       Frecventa.

Dar in grafic, pe verticala este aratata ca unitate de masura “U” iar pe orizontala “t”. “U”este unitatea universala pentru masurarea puterii, in cazul articolului de mai sus sunt Volti, in cazul nostru sunt decibeli pentru ca vorbim de un semnal sonor; “t”este unitatea de timp in care ciclul undei sonore este inchis, in cazul articolului prezentat mai sus t este prezentat in secunde, in cazul nostru este prezentat in Hertz adica numarul de oscilatii ce are loc intr-o secunda.

Am facut aceasta legatura intre propietatile undei sonore si muzica deoarece in sine muzica este un zgomot sau invers.

Probabil ca acum te intrebi de unde pot eu sa cunosc atatea detalii care aparent nu au nici un sens cu muzica... motivul este simplu: este o pasiune dusa la extrem, incarcata cu multe cunostinte despre vibratii si zgomote, documentata atat in plan privat cat si in plan profesional.

Tocmai pentru ca imi place atat de mult sa ascult muzica si neavand fonduri suficiente pentru un sistem audio decent am ales sa-mi fac eu unul. Recicland componente audio de tot felul pentru a obtine un sistem asa spus "home cinema" 5.1 home made :D am reusit. Sistemul este compus din 3 combine muzicale, dintre care doar doua au intrare pentru auxiliar, cea de-a treia a trebuit sa renunt la cd player pentru a crea o intrare de auxiliar; 14 difuzoare dispuse astfel: un tweeter de 100 w si doua difuzoare de 10 w pe fiecare canal din spate (surround), 2 boxe sony reconditionate de 50 w pe canalele din fata, un subwoofer de 50 w si un centru format din doua perechi de boxe de calculator si o goarna de alarma de 10 w. Cel mai mult a durat calibrarea difuzoarelor pentru a nu produce distorsiuni sau zgomote neplacute in fundalul muzical. Sistemul a functionat aproape 10 ani si inca mai merge dar cum tehnologia evolueaza am decis sa merg mai departe si sa-mi urmez visul de a asculta muzica la fidelitate inalta.

Dar sa revin la subiectul acestei postari.

Muzica are capacitatea de a modifica starea de spitit, de a induce emotii, de a reduce stresul, de a “vibra” cu starea ta prezenta de spirit, de a reduce durerea fizica, de a mari coeficientul tau de inteligenta, de a mari creativitatea si multe altele.

Poate ca pana acum ai procedat la fel ca mine, ascultand doar un anumit stil de muzica raportat la starea ta de spirit. Recunosc, cand eram furios ascultam muzica hardcore (un stil de muzica electronica cu un ritm foarte alert si sunete foarte agresive), iar cand eram calm treceam la muzica mai obisnuita sau char clasica. Poate din acest motiv pe calculator am o diversitate foarte mare de muzica, care mi-ar lua 27 de zile sa ascult fara oprire tot playlist-ul.

Si acum partea interesanta, ce ai spune daca eu iti spun ca poti folosi aceste melodii care iti caracterizeaza anumite stari de spirit, pe post de ancore? Adica sa-ti modifici singur starea de spirit schimband genul de muzica si rezistand tentatiei de a schimba melodia. Spun acest lucru pentru ca inainte o faceam involuntar iar cand mi-am dat seama de aceste schimbari am inceput sa o fac mai des.

Experimenteaza si vezi ce schimbari se produc, mai ales atunci cand anumite melodii trezesc amintiri adormite, amintiri puternice sau cand iti amplifica starea de bine si fericire. Important de stiut este ca ancorele functioneaza si invers, adica iti poti crea o noua ancora ascultand o melodie non-stop cand ai o stare placuta sau mai putin placuta si te poti folosi de acea ancora ulterior, cand doresti sa-ti schimbi starea.

Din acest motiv, daca ai de invatat  pentru un examen sau o lucrare, e bine sa o faci in liniste, deoarece cunostintele acumulate vor forma o conexiune (ancora) cu sunetul de fundal si vei putea apela mai usor la ele decat daca ai repeta acest proces ascultand muzica. Nu de alta dar in general nu ai voie cu casti la examen.

Eu, de exemplu cand doresc sa creez un obiect cu tente romantice, ascult muzica romantica, imi creez o atmosfera romantica in jurul meu si dau drumul la lucru. Ma las influentat de acordurile muzicale si de ambient pentru a obtine un rezultat bun.

Tu ce arme ai la dispozitie pentru a-ti schimba starea de spirit?

Lasa-mi un raspuns mai jos te rog.

P.S. iti multumesc pentru ca ai rabdarea sa citesti acest blog, cu ajutorul tau am ajuns la 1000 de vizualizari in doar 4 luni.

Cu drag, Mihai. 

V3.0.1 sau altfel spus timpul e o constanta in timp?

Salut, bine te-am regasit!

O sa fiu scurt in ceea ce priveste descrierea acestui blog: acest blog sau povestile din el sunt oarecum intruchiparea mea. Am realizat zilele acestea ca intr-un fel scriind in acest jurnal am ajuns sa-mi constientizez problemele care le intampin in viata de zi cu zi, plusurile si minusurile personalitatii mele si mai ales modul in care eu imi petrec timpul.

Peste tot am citit, intalnit povesti ale altor oameni, oameni pe care ii admir pentru puterea de a-si schimba viata, oameni care au povestit ceea ce au intampinat in viata si cum si-au rezolvat problemele.

Cu marea probabilitate de a face o comparatie ( desi stiu ca nu este bine sa ma compar cu alte persoane) am ales sa fac si eu acelasi lucru, adica sa povestesc prin ceea ce trec si ceea ce-mi place sa fac.

Incerc sa nu povestesc tot timpul despre mine, dar toate postarile acestui blog sunt lucruri pe care eu le-am realizat cu succes, lucruri care mi-au schimbat modul de a privi viata pe care o traiesc. Sunt recunoscator in ceea ce priveste invataturile care le-am primit de la viata in ultima perioada, sunt recunoscator pentru oamenii care mi-au iesit in cale si lectiile lor de viata. Cum o vorba frumoasa spune “toate calitatile si defectele pe care le vezi in ceilalti defapt le ai si tu” am inceput sa fiu mai atent cu oamenii din jurul meu pentru a gasi aceste “calitati”, fapt pentru care am inceput a scrie in acest blog, fapt pentru care mi-am dat seama ca aveam o problema cu furia, cu tristetea sau depresia, cu orgoliul si cu nevoia de control a celor din jurul meu si inca cateva “calitati” pe care prefer sa le tin doar pentru mine. Important este ca le-am scris intr-un caietel in care am mai scris dealtfel si ceea ce cred eu ca este opusul acelei “calitati” sau ma documentez pe internet  cu scopul de a lucra la ele.

Dupa constientizare a urmat partea de lucru, lucru cu mine insumi, in care am inceput sa nu-mi mai permit sa fac ceea ce faceam inainte. Astfel am observat ca incercam sa fac pe toata lumea din jurul meu fericita, facand lucruri pe placul lor dar ceea ce faceam era doar sa ma afund si mai tare in tristete. Asa am intalnit prima data conceptul de validare, de a cere validarea propriilor mele actiuni. Tot ceea ce faceam, inconstient, era sa fac in asa fel incat sa atrag atentia asupra mea. Am renuntat sa mai cer parerea altor oameni despre ceea ce ar trebui sa fac eu si m-am concentrat asupra responsabilitatii  actiunilor mele descoperind astfel o emotie ce m-a parasit de mult, emotie care era atasata de o persoana. Daca esti curios care este acea emotie da un clic aici

Si uite asa din obstacol in obstacol, am inceput sa sar garduri din ce in ce mai inalte, descoperind calitati nebanuite sau alteori ocolite din pura intamplare.

Inca de cand eram copil aveam o orientare spre mecanica, adica ca sa fiu mai exact la 6 ani mi-am demontat bicicleta piesa cu piesa. Defapt toate jucariile mele erau demontate, eram pur si simplu curoios sa vad ce se afla in spatele carcasei. Imi placea foarte mult sa mesteresc. Ulterior am realizat un vis care l-am avut inca de cand eram copil.

Am spus mai devreme de furie, ca sunt o persoana furioasa. Daca ma cunosti probabil ca nu o sa-ti dai seama deoarece totodata sint o persoana foarte calma in situatii de stres. Am observat o modalitate foarte buna de a scapa de aceasta furie si anume de a o canaliza intr-un lucru constructiv. Dar nu procedez corect deoarece tot ceea ce faceam era doar sa ma ascund de acea furie si nu incercam sa aflu motivul pentru care eram furios. Intr-un final am descoperit, si am “indepartat” motivul cu riscul de a pierde acea asociere facuta mai devreme intre furie si creatie. 

Acuma poate te intrebi ce legatura are oare ce am scris mai devreme cu titlul acestei postari. acum mai mult ca sigur te intrebi.

O sa incep in felul urmator:

In mod traditional, timpul e vazut ca fiind masurarea distantei dintre evenimente. El e compus din trecut, prezent si viitor. Trecutul e considerat ca fiind ceva deja intamplat si nu poate fi schimbat. Viitorul, in schimb, e considerat ca fiind disponibil unei multitudini de posibilitati. Oamenii masoara timpul folosind multe unitati, unele bazate pe evenimente reale (rotatia Pamantului, in jurul Soarelui), altele sunt arbitrare. Descrierea clasica timpului facuta de Isaac Newton din lucrarea sa “Principia” e ca timpul “curge” constant, la fel pentru toti. Adica e independent de evenimentele ce au loc in cadrul sau. Aceasta descrierea a timpului a fost eliminata de Einstein si teoria sa.

Ideea clasica de timp e partinitoare datorita felului in care oamenii percep “trecerea” timpului. Constientizam evenimentele dintr-un punct de vedere personal si presupunem ca asa e peste tot. Abordarea clasica a timpului nu explica de percepem timpul in acest mod si nici cum este dobandit acest efect. Celelalte teorii despre natura timpului pun in discutie “radacinile” acestui punct de vedere natural.

Am citat din acest articol.

Interesant  este faptul ca fiecare percepe timpul in felul lui, de aici si teoria relativitatii. 

Dar totusi, uneori stau si ma intreb de ce in unele momente percepem ca timpul se scurge mai repede decat de obicei? Oare are vre-o legatura cu emotiile mele, cu starea mea de spirit?

Creierul nostru este o masinarie extraordinara, capabila sa proceseze miliarde de informatii intr-o fractiune de secunda ( te rog sa ma scuzi pentru analogia care o fac dar sunt inginer, asa imi pot explica cateva fenomene ce au loc), sa stocheze volume foarte mari de informatie, sa apeleze alte informati care au fost inregistrate cu mult timp in urma. Practic este un imens calculator biologic care functioneaza pe aceleasi principii precum si un calculator obisnuit. 

Hai sa vad daca e valida urmatoarea teorie: ai un calculator vechi, pe care vrei sa rulezi un program oarecare. Durata de timp in care este procesat acel program este direct proportionala cu viteza de procesare a procesorului ( ca unitate de masura pentru o activitate ciclica se foloseste Hz ).

Si daca schimb eu acea viteza de procesare? O maresc un pic. Oare durata de timp, in care este procesat acelasi program, va fi aceeasi sau mai mica decat in  incercarea de mai sus? In urma bunului simt si a rationalului durata de timp este mai mica.

Si acum vine partea de legatura

In conditii de stres fizic sau emotional ( atunci cand scapi un telefon pe jos sau mergi cu masina si eviti un accident) ai observat cum timpul parca incetineste si esti constient de ceea ce se intampla in jurul tau pana la cel mai mic detaliu? Sau alt exemplu: lucrezi sau te joci un joc, indiferent, orice, ai fost cuprins de o stare de concentrare iesita din comun, in care tot ceea ce se intampla in jurul tau parca incet dispare si ramai numai tu cu activitatea ta? Cate minute au trecut de cand te-ai uitat prima oara la ceas? Cateva ore?

Am trait de cateva ori aceste exemple de mai sus si pot spune ca primul se numeste stare de alerta, in care organismul este inundat cu adrenalina pentru a face fata provocarii aparute (fight or flight). Din cauza hormonilor aparuti si a micilor ajustari fizionomice care permit ca organismul sa absoarba o cantitate mai mare de oxigen decat de obicei, creierul reuseste sa proceseze informatia mult mai rapid si lucreaza pentru a gasi o solutie optima. Din acest motiv, timpul pare sa se scurga mai incet decat eram obisnuiti.

Cel de-al doilea exemplu este starea de flux si apare atunci cand de cele mai multe ori faci ceea ce-ti place. Creierul desi nu are la dispozitie aceleasi resurse pentru a procesa informatia el totusi reuseste sa proceseze aproape aceeasi canitate  de informatie sacrificand cateva din simturile noastre, practic ignorand tot ceea ce se petrece in jurul nostru. De aici rezulta acea stare de calm si concentrare maxima si sustinuta pe durate de timp mari.

In concluzie, nu strica un pic de furie atunci cand vrei sa incepi o activitate noua, in sensul ca te ajuta sa te motivezi in a termina ceea ce ai inceput, nu strica sa incepi o activitate facand un lucru ce te ajuta sa te linistesti, care-ti stimuleaza creativitatea si te ajuta sa intri in starea de flux. Stiu ca mai devreme am spus o contradictie dar folosindu-ma de furie si avand castile in urechi am ajuns sa intru in stare de flux de fiecare data cand am o problema urgenta de rezolvat. Desigur ca exista si perturbatii exterioare care te scot din aceasta stare dar acestea sunt trecatoare si partea buna este ca mai adauga un pic de furie si determinare in a termina ceea ce ai inceput.

Pana la urmatoarea postare iti urez sa ai parte de multa creativitate si numai de intamplari fericite.

Cu drag, Mihai.

V3.0

Salut, bine te-am regasit!

Imi cer scuze daca ti se pare ca sar de la un subiect la altul, dar tot ceea ce scriu mai jos are un numitor comun in cele din urma, asa ca suporta cateva clipe aceste salturi. Multumesc.

Dupa cum sunt obisnit am aici o melodie care se potriveste foarte bine acestei postari.

Acum vreau sa-ti prezint un angajament care l-am luat in urma cu ceva ani:

 “nici nu stiu cum sa incep. dar o voi face direct.

nu mai vreau sa ma ascund in spatele unui paravan rece si insensibil. gata, de acum incolo ma reinventez, sunt gata sa-mi traiesc viata din plin din nou. mi-am recapatat increderea ce am pierdut-o pe lungul drum ce l-am parcurs in ultima perioada.

de acum inaite voi fi acel mihai pe care il cunosteati inainte, x2.

daca nu ma cunoasteti inca? va invit sa o faceti, pentru ca sunt o persoana deschisa, care e dispusa sa vorbeasca despre absolut orice.

urati-mi suces in continuare, si va multumesc pentru vizionare.”

Recent am realizat ca am indeplinit acest angajament dar inca nu l-am constientizat. Ce-i drept in ultima perioada am avut timp sa fac o introspectie, o analiza a tot ceea ce am realizat pana acum.

Din acest motiv aceasta postare se numeste V3.0 dar si din cauza faptului ca am implinit varsta de 30 ani.

Fraza de mai sus a fost o promisiune a mea, luata in urma unei actiuni (sau intamplari) care mi-a schimbat viata pur si simplu.  

Desi nu eram constient de ceea ce imi doream, sau poate ca eram dar imi concentram acea dorinta catre un lucru care m-ar face fericit, lucru care l-am spus si intr-o postare anterioara “Fericirea” am realizat ca ceea ce imi doresc nu ar putea sa-mi aduca propriuzis fericirea, cel putin pe moment as fi fost fericit dar dupa as fi revenit la starea de dinainte, de tristete si manie. Recunosc, am fost o persoana depresiva, plina de furie si anxietate, din cauza faptului ca inca traiam in trecut si nu reusisem sa nu imi mai fac griji pentru viitor. Am trait momente dificile dpdv emotional si material, dupa cum am mai spus si in aceasta postare (dorinta).

De ziua mea am invatat cea mai frumoasa lectie de viata posibila, as putea rezuma in felul urmator: “ce a fost, a fost; ce va fi, va fi; prezentul este acum, traieste-l”.

Inca nu am spus-o dar o voi face acum, pentru ca stiu ca e o persoana care va citi aceste randuri, si acea persoana merita cu adevarat  sa vada aceste cuvinte (am o presimtire ca va citi): “te rog sa ma ierti pentru tot ceea ce ti-am gresit!”

Fac acest lucru pentru ca vreau sa ma impac cu trecutul, sa termin o data si pentru totdeauna cu starile de depresie si furie iar cel mai bun lucru care se poate face este sa imi asum greselile pe care le-am facut si sa recunosc ca toate deciziile care le-am luat la momentul respectiv, au fost cele mai bune decizii care le-as fi putut a le lua. “Da, este vina mea, ceea ce am facut atunci, in acea clipa, nu am putut face mai bine decat ceea ce a fost facut, eu sunt singurul responsabil pentru viata mea, pentru felul in care o traiesc si pentru actiunile care le fac.”

Cam asa am tinut-o  buna perioada de vreme, cu astfel de afirmatii menite sa ma ajute sa ma impac cu trecutul.

Si acum despre viitor, nu are rost sa-mi faci griji pentru ziua de maine, nu are rost sa-mi fac planuri peste planuri pentru a rezolva o problema, toate lucrurile la timpul lor. Important este acest moment, chiar acest moment deoarece acum nu am nici un motiv de grija, suparare, tristete, totul este GROZAV, decat daca am uitat ceva pe aragas si in aceasta clipa chiar arde. Daca te intreb cum te simti acum ce ai raspunde?

Faptul ca am o groaza de probleme pe cap, o groaza de lucruri de facut, nu ma impiedica in a spune sa ma simt fericit, pentru ca stiu ca toate apartin viitorului si ca la momentul oportun le voi rezolva.

Chiar si lucrurile rele care intampla acum, crezi ca este altcineva in afara de tine vinovat? De exemplu: am fost si eu o data cu masina la serviciu, din comoditate pentru a nu alerga prin tot bucurestiul cu ratb-ul, nefiind atent unde am parcat, mi-au ridicat masina. Din aceasta cauza a trebuit sa renunt la tot concediul care il planificasem in acea luna pentru a plati amenda care am capatat-o. Un alt exemplu: ma aflam la munte, pe un drum forestier, cand dau sa trec peste un pod mai mic, am intrat cu masina in groapa, strambandu-mi roata la masina si facand pana. Ulterior mi-am dat seama ca un urma acelui incident am o defectiune mai serioasa la masina. Deci, in ambele cazuri eu eram de vina pentru neatentia mea, nu ca nenorocitii aia vor sa faca bani si ridica orice masina la ore fixe sau ca am urmat sfatul unui om pentru a merge un pic mai la dreapta pentru a ocoli groapa. In ambele cazuri mi-am repetat in minte “tot ceea ce mi-se intampla e spre binele meu”, am invatat lectiile si altadata cu siguranta voi fi mai atent unde parchez sau pe unde ocolesc groapa. Partea buna e ca m-am amuzat un pic de unele reactii ale oamenilor din jurul meu (acum serios, stiu ca m-ati ajutat si ati fost alaturi de mine cand mi-a fost greu si pentru asta va multumesc) dar sa va fi vazut ce fete aveati :D mai suparate decat a mea J

Ce am facut in ambele cazuri prezentate mai devreme si in alte intamplari asemanatoare, a fost sa-mi constientizez emotiile, trairile si energia (fie ea pozitiva sau negativa) si sa-mi raspund de ce ma simt asa. O atitudine pozitiva intotdeauna va rezolva mai multe probleme decat o atitudine negativa. Ai incredere in puterile tale, pastreaza o atitudine pozitiva indiferent de moment si nu-ti mai lasa mintea sa te critice negativ sau sa te descurajeze.

Fericirea,  ce este ea, cum iti dai seama ca esti fericit, care este motivul ei?

WIKIPEDIA spune asa: (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fericire)

 Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.

Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitivă, au făcut eforturi pentru a aplica o metodă științifică de a răspunde la întrebări despre ceea ce este „fericirea” și cum am putea-o atinge.

Filozofii și gânditorii religioși de multe ori definesc fericirea în termeni de a trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă decât pur și simplu ca o emoție. Fericirea socratică este viața în conformitate cu etica și nu e neapărat însoțită de emoții pozitive.

Fericirea este „starea de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Fiind o stare sufletească profundă are și o arie de exprimare extinsă. De pildă:

- „din fericire, locuțiune adverbială — printr-un concurs de împrejurări favorabile.”

- „fericit, adjectiv, uneori substantivat — care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie”.

- „fericit, substantiv masculin — primul grad de sfințenie acordat de sinod sau de papă”.

Din punctul meu de vedere, fericirea este de 2 feluri si anume:

Datorata unui factor extern cum ar fi o intamplare placuta, un cadou, etc. cu o durata de desfasurare limitata in timp, sau datorata unei insumari de mai multi factori interini cum ar fi senzatia de pace interioara, bucurie, pe scurt toate senzatiile descrise in definitia de mai sus. Cat dureaza aceasta senzatie? Pai as putea spune ca iti vei da seama cand vei trece cu bine peste o intamplare nefericita iar tu ai aceeasi senzatie placuta de fericire.

Asta am realizat, ca nu este bine sa asociezi fericirea unui factor extern ci sa fi fericit, multumit de propria persoana, sa faci tot ce-ti sta in putinta ca tu sa fi fericit fara sa-i dai pe toti la oparte din calea ta, altfel risti sa ajungi de unde ai plecat, fara lectie invatata si sortit sa repeti aceeasi greseala pana iti inveti lectia.

Ca un mic rezumat spun in felul urmator: cu o atitudine pozitiva, o mentalitate buna si increderea ca totul o sa fie bine (daca nu e bine inseamna ca nu s-a terminat) poti fi fericit(a) indiferent de circumstante. Important e sa fii constient si sa iesi din ceata (alte 2 blog-uri care m-au ajutat mult).

Cu drag, Mihai.

Time lapse, sau mai bine spus, atunci cand timpul o ia la fuga

Salut bine te-am regasit.

În aceasta postare iti voi povesti despre alt gen de fotografie, şi anume acela în care timpul nu mai este atat de importatnt.

Pentru a intelege despre ce vreau sa vorbesc, te invit sa urmaresti urmatorul clip video.

Acum ca ai vazut despre ce este vorba sa-ti explic cum se realizeaza .

Ingrediente:

-          Trepied;

-          Aparat foto;

-          Cronometru;

-          Calculator.

Daca ai un aparat DSLR atunci sa sti ca exista în dispozitiv care simplifica foarte mult realizarea fotografiilor.

Filmuletul pe care l-ai vazut mai devreme a fost facut automat de catre aparatul meu dupa ce am realizat 100 de fotografii, compuse la 10 cadre pe secunda (fps). Calitatea filmuletului este precara deoarece pozele au o calitate slaba.

Pentru a contracara acest impediment este recomandat sa realizezi fotografiile la calitatea care o doresti, multe la numar în sensul ca daca doresti un filmulet de 1 minut trebuie sa iei în calcul cate cadre pe secunda vrei sa aibă filmul. Pentru o cursivitate decenta un film contine minim 15 cadre pe secunda. Deci pentru 1 minut de film trebuie sa ai aproximativ  900 poze.

Dupa cum spuneam, este nevoie de foarte multe poze pentru a realiza un filmulet de cateva secunde. Cactusul de mai sus a inflorit complet cam in jurul orei 2 noaptea iar pozele au fist realizate la un interval de jumatate de ora. prin urmare, din cauza timpului, nu am avut rabdare sa realizez suficiente fotografii pentru a avea material pentru un film.

Acest film a fost realizat cu poze facute la un interval de 15 minute. 

Acum, sa-ti explic modul de utilizare a fiecarui ingredient:

-          Trepiedul este folosit pentru a avea o imagine stabila în timp, lipsita de trepidatii sau miscari a imaginii.

-          Aparatul foto, logic, pentru a realiza fotografiile ce vor fi folosite pentru a realiza filmuletul.

-          Cronometrul, folosit pentru a contoriza timpul intre 2 cadre consecutive. Este de preferat ca timpul scurs intre cadre sa fie egal pentru a avea o fluenta în filmulet din punct de vedere al scurgerii timpului. Altfel  daca nu tinem cont de timp, filmul va parea ca uneori este accelerat (pozele sunt realizate intr-un interval lung de timp) sau ca imaginea se misca greu (pozele sunt realizate intr-un interval scurt de timp).

-          Calculatoru este folosit atunci cand doresti a realiza din sarja de poze un film, cu ajutorul unui program specializat cum ar fi windows  movie maker sau corel video studio. Nu doresc sa intru în detalii despre cum se folosesc aceste programe, deoarece iti voi povesti despre ele intr-o postare ulterioara.

Deci intr-un scurt rezumat, poti surprinde cum natura se misca pe langa noi, cum infloreste o floare, cum se misca un nor, cum apune sau rasare soarele sau mai bine spus lasa-ti imaginatia sa-şi faca treaba şi pune-ti ideile în practica.

Cu drag, Mihai.

retete 2 (tarte la cuptor)

Salut, bine te-am regasit!

In timp ce faceam o vizita frigiderului, in incercarea de a afla ce as putea sa mananc, mi-a venit in minte o reteta foarte simpla care se prepara relativ repede.

Deci aceasta postare face parte din categoria DIY.

Mai intai un scurt istoric despre aceasta reteta care pentru mine inca nu are un nume oficial dar eu le numesc tarte la cuptor.

Totul a incaput acum vreo 15 ani cand fratele meu a inceracat sa-si faca omleta sau oua prajite pe paine  in cuptor, inca nu stiu ce a vrut sa faca dar de acolo a plecat idea mea. Gustand din fructul muncii lui mi-am dat seama ca pot sa rafinez acea reteta simpla pentru a avea un gust mai bun.

Da ai vazut bine, este vorba de a face un fel de omleta la cuptor, care seamana mai mult la gust cu o pizza. Painea sau felia de paine este folosita pe post de blat iar continutul de „omleta” de aseaza uniform pe felie.

Ingrediente folosite in aceasta reteta pentru 16 felii de paine de marime obisnuita:

-          ceapa dupa gust (spun dupa gust deoarece daca pui prea multa ceapa risti sa se amarasca continutul dupa ce-l scoti de la cuptor) ;

-          branza dupa gust ( de preferat sa ingroase un pic mai mult omleta);

-          ceva mezeluri, ce preferi tu (pentru gust);

-          piper dupa gust;

-          doua oua;

-          pasta de tomate sau ketchup pentru culoare si sa atenueze gustul de ou;

-          paine (de preferat un pic mai veche).

Aceasta reteta se poate realiza in doua moduri si anume:

Se pun la un loc toate ingredientele (mai putin painea) intr-un blender si se amesteca pana se obtine un continut omogen (metoda rapida) sau se bat mai intai ouale impreuna cu branza iar apoi de adauga mezelul tocat marunt, iar dupa ce s-a asezat continutul pe felia de paine se pun pe deasupra solzi de ceapa (metoda lenta).

Mare grija la asezarea continutului pe felia de paine deoarece exista riscul ca acesta sa curga si sa prinda un gust din cauza oului sau sa se arda.

Dupa ce s-au asezat feliile intr-o tava mare intinsa, se introduce la cuptor timp de 15 min dupa care se roteste tava si se mai lasa inca 5 minute. Daca ai cuptor cu grill, poti lasa inca 5 minute la gril pentru a capata o culoare frumoasa.

Toate acestea fiind spuse, iti urez spor la treaba si pofta buna!

Mihai.

Imposibil ?!?

Salut, bine te-am regasit!

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre o revelatie ce am avut-o, in timp ce citeam un articol despre sacrificiu.

Dupa cum obisnuiesc sa fac in postarile mele, incadrez aceasta postare la suflet.

Asa am pus eu problema, in ceea ce urmeaza, la ceea ce inseamna incapacitatea de a evolua mai departe, din punct de vedere ingineresc, matematic si rational. Poate ca ma insel dar privind imaginea de ansamblu si incercand a afla motivul dorintei mele de a evolua m-am intrebat ceea ce te intreb si pe tine acum:

 Ce este imposibilul? Ce este infinitul? Care e limita mea?

In matematica infinitul este vast, atat de vast incat adunat cu el insusi rezulta tot un infinit, nici mai mare dar nici mai mic decat ceea ce a fost insumat. Deci este infinit. Dar daca ti-asi spune ca in urma unei demonstratii matematice a rezultat faptul ca in intervalul 0÷1 se afla mai multe elemente decat in intervalul 0 infinit, ce ai zice?

Imposibil? De ce?

Paradox

De ce imposibil? Pentru ca poti numara peste infinit? Dar totusi daca stai sa te gandesti la zecimale, da sunt si ele ordonate ca si numerele intregi intr-o infinitate. Si totusi numar pana la 2 sau 3 sau 10. Ce parere ai, numeri in fiecare zi peste infiniti si nu ai idee.

La fel, prin aceeasi analogie pot spune si de imposibil. Dar totusi eu ma intreb unde e limita? E cumva acel lucru care nu poate fi facut sub nici o forma?

Totul este relativ, raportat la fortele noastre proprii, la capacitatea de a intelege lumea din jurul nostru, o forma de pesimism, de a te multumi cu o gandire limitativa.

tehnologie

Aici ai un raspuns la capacitatea omului de a se aventura in necunoscut cu un calculator de orientare mai slab decat un ceas de mana din ziua de azi. Atunci puterea de procesare din zilele noastre era considerata ca fiind o aberatie, si totusi iata-ne intr-o lume dominata de tehnologie ultraperformanta.

Deci, ce este imposibilul, ce este infinitul, e cumva lipsa noastra de informatie, este cumva gandirea noastra sau mai bine zis pesimismul nostru? Cumva lipsa noastra de curiozitate spre cunoastere?

Eu asa cred, la fel cum si muncitorii germani spun ca perfectiunea nu-i de ajuns.

Tot ceea ce trebuie sa faci este sa nu te mai gandesti ca sarcina care o ai de facut este imposibila si atunci iti vei demonstra, dupa ce vei realiza acea sarcina, ca ai realizat imposibilul, acel prag psihologic care te tine in loc si nu iti mai da voie sa evoluezi, sa numeri mai departe sau sa faci orice iti doresti.

Largeste-ti orizontul, scoate ochelarii de cal de pe fata si priveste lumea asa cum este, natura interioara a omului, caci acolo se afla cu adevarat raspunsul la cat de mare este infinitul sau mai bine spus cat de mic este, care iti sunt limitele si cum poti sari peste ele.

Gandeste  mare, mai mare decat limita si vei obtine un rezultat mare.

Nu incerc sa te fac sa numeri acum pana la infinit, pentru ca nu am facut-o nici eu dar in schimb am numarat de la 1 la 10, la 100 etc. etc. Cu pasi mici si pauze mici ajungi departe.

Daca ai vre-un comentariu te invit sa il spui mai jos.

Te salut!

Mihai Russu.

Retete 1

Salut, bine te-am regasit.

Mi-am dat seama ca inca nu am vorbit despre mancare, inca, asa ca iata o prima reteta.

Asadar in aceasta postare iti voi povesti despre o reteta de mancare, poate fi considerata fast food dar iti garantez ca numai "fast" nu este, si anume despre shaorma.

Cred ca din cate ai inteles, aceasta postare face parte din categoria DIY.

Un pic de istorie nu strica asa ca iti voi povesti cum am inceput prima data sa gatesc acest fel de mancare. Se intampla acum cativa ani, din dorinta de a nu mai cumpara de la shaormerie, dar si din dorinta de a controla ingredientele. Nu exagerez dar prima data am petrecut aproape toata ziua in bucatarie, iar rezultatul obtinut a fost o chiuveta plina varf de vase murdare si o shaorma cu un gust comercial. Am zis sa incep sa experimentez in a modifica reteta si a micsora timpul de pregatire, ajungand astfel la un timp de doua ore, fenomenal de putin fata de cat am stat prima data si anume 8 ore cu tot cu spalatul vaselor. (Update: am redus timpul la 1.5 ore cu totul)

Ingrediente pentru 2 portii:
- jumatate de kilogram de cartofi;
- o ceapa cat pumnul de mare;
- o capatana de usturoi;
- castraveti murati, varza sau varza murata sau orice fel de muraturi;
- lipie, se poate cumpara de la magazin;
- un piept de pui;
- condimente de pui kamis, cam un sfert sau jumatate de pungulita;
- un borcanel de iaurt;
- maioneza si ketchup.

Cam asta ar fi lista de cumparaturi.

Dupa ce au fost procurate toate ingredientele, poti incepe in a pregati prima data carnea de pui, si anume se ia pieptul de pui crud, se taie cubulete cam de un centimetru, pot fi si mai mici dar recomand sa fie cam de un centimetru, si se pun intr-un castron. Dupa ce a fost taiat pieptul, se adauga peste cubulete borcanelul de iaurt impreuna cu condimentele de pui si se amesteca pana se omogenizeaza iaurtul cu condimentele si cu pieptul. Apoi se pune tot continutul intr-o tigaie incapatoare care nu se lipeste. Poti adauga in tigaie si o lingura de ulei, si se pune la foc mic, amestecand din cand in cand.

Se curata repede cartofii si se taie ca si pentru prajit, si se arunca in alta tigaie la prajit sau la cuptor, dupa gust. Tin sa mentionez ca punand cartofii la cuptor cu o canuta de apa, un pic de ulei si rosmarin pe deasupra este mult mai sanatos decat varianta cartofilor prajiti iar pe de alta parte sunt mult mai gustosi.

In timp ce carnea si cartofii sunt la gatit poti incepe in a prepara celelalte ingrediente si anume, ceapa se taie solzi, usturoiul se face mujdei dar nu prea diluat, muraturile si/sau varza se taie dupa gust sau aspect.

Intre timp din cand in cand carnea trebuie intoarsa in tigaie sis a nu te sperie faptul ca iaurtul si-a lasat foarte multa apa. Continutul trebuie tinut la facut pana scade de tot lichidul si bucatelele capata un aspect rumenit.

Dupa ce s-au facut toate ingredientele, le poti pune la un loc, amestecate ca o salata dupa care le poti pune in lipie sau pe rand cum fac cei de la shaormerie.

De fapt tu poti alege cum vrei sa servesti shaorma.

Iti urez spor la treaba si pofta buna!

Schimbare

Salut, bine te-am regasit.

Astazi iti voi povesti despre schimbarea prin care trec. Deci aceasta postare face parte din categoriile Suflet şi DIY.

In urma cu ceva timp, am inceput sa scriu in acest blog apoi am inceput sa particip mai intai pe calea internetului iar pe urma in persoana, la cateva cursuri despre dezvoltare personala. Am inceput intai cu un curs online numit personalitate alfa, infiintat de Pera Novacovici. Am aflat raspunsul la multe intrebari legate de mine, am descoperit problemele adevarate pe care le aveam si la care am inceput sa lucrez. O vorba desteapta spune ceva de genu’ „o problema este partial rezolvata daca afli de existenta sa”.

Si asa am inceput drumul si de altfel batalia cu propria-mi personalitate. Multumita lui Annais, care mi-a aratat directia in care trebuie sa incep a merge, am inceput, incet, a-mi schimba viata in mai bine.

Primul pas pe care l-am facut, a fost sa-mi recunosc greselile pe care le-am facut, sa ma impac cu trecutul si sa invat lectia pe care viata mi-a oferit-o. Furia si energia negativa, depresia, gelozia si multe altele, sunt pur si simplu niste ancore care te tin agatat de trecut. Recunoscand greselile si asumandu-mi responsabilitatea pentru ele, am reusit sa-mi ridic ancora si sa merg mai departe. In fond si la urma urmei „tot ceea ce mi se intampla este spre binele meu” spune Pera in una din cartile lui.

De mic credeam ca „Leul” e doar zodia mea, fiind nascut la sfarsitul lunii Iulie. In urma a multor articole citite  am hotarat sa imi fac un test de personalitate (testul MBTI http://www.la-psiholog.ro/teste-psihologice/test-personalitate-mbti-jung-16-tipuri sau http://www.testepsihologice.net/mbti#.UdHZ5tL0HvU). Prima data am crezut ca rezultatul testului este gresit, deoarece nu consideram ca sunt extravertit. Asa ca dupa o saptamana am decis sa-l fac din nou, si surpriza, acelasi rezultat (facand şi a treia oara testul). Adica tipul personalitatii mele conform acestui test este ENTJ. Bineinteles ca am rupt google-u in doua in cautarea unei explicatii.

Am aflat ca 2-5% din populatie are acest tip de personalitate (in gandul meu, „cum eu?”) si cateva personalitati din istorie s-au facut remarcate  si pun pariu cu tine ca de cel putin una ai auzit in mod sigur (Napoleon Bonaparte, Margaret Thatcher).

Entj, daca ai curiozitatea sa-ti faci acel test MBTI, vine de la Extravertit, iNtuitiv, gandiTor, Judecativ (extraversion, intuition, thinking, judgment). Dupa o documentare necesara dar nu suficienta, mi-am dat seama ca defapt asa am fost mereu, schimbandu-ma doar in obiceiuri nu si in tipul personalitati, mereu in cautarea unei noi invataturi si in permanenta facandu-mi scenarii in minte. Aici ai o descriere mai aprofundata a acestui tip de personalitate http://en.wikipedia.org/wiki/ENTJ .

Mai mult, facandu-mi acest test am realizat ca desi sunt extrovertit, nu-mi pot exprima sentimentele pe deplin catre alte persoane. Sunt ca o fantana, nu arat nimic la suprafata dar în interior am multe sentimente puternice şi de toate felurile.

Si uite asa incet incet aflu cate un lucru nou despre mine, lucru care nu stiam ca il posed. Leul din interiorul meu capatand din ce in ce mai multa incredere si pasind catre razele soarelui, aratandu-si coama impresionanta.

Am inceput a-mi schimba atitudinea fata de viata şi fata de invataturile pe care le primesc de la ea, pastrandu-mi o atitudine pozitiva indiferent de intamplare (pozitiva sau negativa). În fond şi la urma urmei este destinul meu, fie ca merg pe o cale bine definita sau plutesc în deriva ca un fulg purtat de vant. Pana şi fulgul va ajunge acolo unde trebuie dar în calea sa va intalni multe obstacole.

Un exercitiu util pentru o atitudine mereu pozitiva ar fi sa raspunzi de fiecare data la intrebarea „ce faci?” care este adresata în mod continuu de catre persoanele din jurul tau, cu o expresie pozitiva de genul „grozav!, minunat!, excelent!, etc.”, cu multa energie şi entuziasm. Vei observa cum interlocutorul se va lumina la fata în urma raspunsului tau, iar tu vei deveni din ce în ce mai fericit. Stiu ca pare enervant şi anapoda sa-i raspunzi în felul acesta unui om dar cu timpul o sa devina o obisnuinta care iti va da un impuls de la spate atitudinii tale (am experimentat acest exercitiu şi am observat ca pana şi la cei care sunt negativisti va aparea o schimbare). Dacă doresti sa afli mai multe despre trucuri de acest fel, poti cauta cartea „Atitudinea este totul” scrisa de Jeff Keller.

Deci, Ce faci?

Recent am adoptat un slogan „Work hard and play harder”. Pentru mine aceste cuvinte se traduc în felul urmator „munceste cu pasiune la tot ceea ce faci iar apoi bucura-te mai tare de rezultatele obtinute”.

În felul acesta am realizat cata ambitie şi determinare am în interiorul meu, iar bucuria de a-mi vedea rodul muncii este fenomenala, indiferent de samanta pe care o semeni. Sunt bucuros ca la serviciu sunt apreciat, fapt pentru care am avut o marire de salariu de aproape 50% fata de salariul de pornire, am reusit sa public o lucrare impreuna cu 2 profesori şi un coleg, fapt pentru care am fost apreciat de colegi mei ingineri şi am reusit sa-mi implinesc pe deplin un vis.

Sti ce am invatat de pe urma acestui vis implinit? Intai sa-ti spun prin ce am trecut cand am decis sa ma inscriu la facultate. Toti prietenii mei au zis ca nu sunt în stare sa termin, cativa mi-au zis lucrul acesta în fata, au zis ca este prea greu, au zis ca nu voi fi bine platit. Tot acest negativism din partea lor nu a facut decat sa ma ambitioneze şi mai tare şi pe aceasta cale le multumesc. Mi-au aratat ca sunt în stare sa termin o facultate, un master cu note foarte mari (da la master am obtinut bursa de studiu, ceea ce credeam ca nu sunt în stare, iar apoi pe lucrarea de disertatie am obtinut nota 10).

Ce-i drept am avut momente în care nu credeam ca sunt în stare sa-mi realizez acest vis, din cauza lacunelor avute la materiile teoretice, fapt pentru care facultatea a durat 9 ani, de cand m-am inscris pana am terminat masterul. Dar iata-ma, cu un vis implinit!

Am invatat ca e bine sa daruiesti din putinul pe care il ai, nu conteaza ca sunt bani, energie, suflet, emotii, iubire. Toate acestea se vor intoarce la tine, după cum spune şi biblia „daruieste şi ti se va da”.

Vreau sa-ti pun cateva intrebari:

Te-ai gandit vreodata ce este iubirea? Dacă cumva raspunsul tau este de forma ”e acel sentiment de plutire în gol, fluturasii din stomac şi faptul ca vrei sa stai în permanenta cu persoana careia ii este proiectata aceasta iubire” atunci te inseli amarnic. Acea se numeste atractie sexuala. Iubirea este acel sentiment care te face sa-i oferi persoanei iubite orice iti sta în putere sa-i oferi şi sa nu-i ceri NIMIC în schimb! Dacă simti gelozie sau ii spui „te iubesc dacă…” sau „nu fac aia dacă tu nu faci asta”, aceea inca nu este iubire, este dominare, este validare.

Te-ai gandit vreodata ca defectele sau lucrurile bune care le vezi în ceilalti oameni defapt sunt în tine? 

Sa-ti spun şi de ce: oamenii sunt ca niste oglinzi, reflecta ceea ce vad la ceilalti sau mai bine spus în interiorul tau te deranjeaza actiunea celuilalt sau depinde dacă te surprinde cu o actiune placuta. Dacă vrei sa-ti gasesti adevaratele probleme sau calitati pe care le ai iti sugerez sa-ti faci o lista cu tot ceea ce vezi în ceilalti oameni. La fel am facut şi eu, mi-am facut o lista cu foarte multe probleme şi actiunile cere trebuie luate pentru a corecta acele probleme. Nu vreau sa le enumar pentru ca în primul rand sunt personale şi în al doilea rand nu vreau sa par şi mai egocentrist decat sunt.

Cred ca ai inteles despre ce este vorba. Dacă nu, atunci te invit sa accesezi site-ul: http://www.personalitatealfa.com/  iar Pera iti va explica mult mai bine decat o voi putea eu sa o fac. De ce zic asta? Pentru ca el o face cu pasiune şi maestrie, lucruri care eu inca nu le detin.

Am mai invatat ca emotiile au puterea de a construi increderea în tine dar la fel de bine o pot darama. Emotii gen furie, gelozie, stare de alerta, agitatie, toate acestea creaza o energie negativa, un mod de gandire negativist, pesimist şi cel mai rau un mod de gandire repetitiv concentrat asupra acelei emotii negative pe care o simti. Fie ca-ti dai seama sau nu aceste emotii tind sa creeze anumite nevoi, nevoi care la inceput nu-ti dat seama ca le ai, nevoi ca aprobarea unei actiuni din partea unei persoane (validare), nevoia de a fi în permanenta în centrul atentiei (cersetor de atentie). Toate aceste lucruri duc la scăderea increderii în propria persoana, adica sarcastic vorbind cum ar fi sa cer voie unei persoane ca sa ma duc sa-mi cumpar eu o paine? Nu ca as fi ajuns în aceasta stare dar cred ca ai inteles idea. Ca sa mentin nivelul increderii ridicat, folosesc acel truc despre atitudine prezentat mai devreme. Eu gandesc foarte mult, am ajuns la nivelul în care port o conversatie cu mine. Stiu ca pare absurd dar sa te intrebi ce faci şi sa-ti raspunzi cu GROZAV e un sentiment fenomenal, un sut în fund as putea spune.

O alta problema în ziua de azi este ca tot mai multi oameni invinuesc „lumea” pentru ca nu se ia nici o atitudine în general, ca nimeni nu face nimic cu privire la ceva. Pai stai putin…. Te mai intreb un lucru, de ce vorbesti despre tine la persoana a treia? Ia initiativa şi porneste drumul catre un tu mai bun şi vei observa ca şi „lumea” te va urma, iar cei ce nu vor face acest lucru inseamna ca se complac în rahatul în care traiesc. Eu am ales sa merg mai departe, sa fiu mai bun, sa-mi descopar potentialul maxim. În urma acestei alegeri mi-am format un obicei nou şi anume sa citesc. Am citit în aceasta perioada cât nu am citit în viata mea, am citit carti, multe articole despre dezvoltare personala, multe articole despre seductie ( o alta forma de dezvoltare personala în ciuda titlului, şi anume comunicarea intre sexe) şi nu am de gand sa ma opresc aici. Vreau mai mult.

Ce te sfatuiesc sa faci? Pai în primul rand testul MBTI, este un punct foarte bun de plecare deoarece iti descrie foarte bine tipul de personalitate. Apoi te poti documenta pe wikipedia,sau alte site-uri, este suficient sa cauti pe google tipul tau de personalitate. Eu am gasit http://www.opr.ro/, un site în care sunt disecate toate tipurile de personalitate în funcție de timp liber, serviciu, dezvoltare personala, foarte util pentru a afla defectele personalitatii tale.

Poti sa te abonezi şi tu la blog-ul lui Pera, sau dacă nu vrei sa urmezi cursul este suficient sa scrii în addres http://www.personalitatealfa.com/blog/, dar iti recomand sa te inscrii la curs, pentru ca vei primi o groaza de materiale gratuite care te vor ajuta în viitor.

Testimonial.

Ii multumesc Claudiei (Annais) pentru calea ce mi-a aratat-o, pentru sustinerea oferita în drumul ce l-am pornit, catre un „eu mai bun” cu mai multa incredere, cu mai multa fericire. M-a facut sa inteleg care este menirea mea pe acest pamant.

Totul a inceput de la data de 1 mai, cand după o ieseala la un gratar i-am cerut ei datele de contact pentru a-i transmite unele fisiere. Ea mi-a dat cartea ei de vizita cu datele cerute mai devreme dar şi cateva informatii aditionale. Printre acele informatii se afla şi adresa ei de blog (http://traiestecuincredere.ro/), care l-am devorat, descoperind o noua lume, lumea dezvoltarii personale şi a increderii în sine.

Sub indrumarea ei am urmat şi cursul (http://www.personalitatealfa.com/) lui Pera despre personalitate, vocatie şi seductie.

Am inceput sa particip la cursul „Din vara asta traiesc cu incredere”, organizat de Annais.

Ulterior am acceptat sa fiu consiliat de ea, unde am inceput sa lucrez la problemele ce le aveam.

Annais este un mentor fenomenal, cu multa incredere şi determinare, care radiaza o energie pozitiva şi calduroasa şi mereu cu o intrebare care te face sa-ti schimbi parerea despre un anumit lucru.

Iti multumesc pentru atentia acordata şi te invit sa-mi lasi un comentariu.

Pana data viitoare, numai bine.

Mihai.