V3.0

Salut, bine te-am regasit!

Imi cer scuze daca ti se pare ca sar de la un subiect la altul, dar tot ceea ce scriu mai jos are un numitor comun in cele din urma, asa ca suporta cateva clipe aceste salturi. Multumesc.

Dupa cum sunt obisnit am aici o melodie care se potriveste foarte bine acestei postari.

Acum vreau sa-ti prezint un angajament care l-am luat in urma cu ceva ani:

 “nici nu stiu cum sa incep. dar o voi face direct.

nu mai vreau sa ma ascund in spatele unui paravan rece si insensibil. gata, de acum incolo ma reinventez, sunt gata sa-mi traiesc viata din plin din nou. mi-am recapatat increderea ce am pierdut-o pe lungul drum ce l-am parcurs in ultima perioada.

de acum inaite voi fi acel mihai pe care il cunosteati inainte, x2.

daca nu ma cunoasteti inca? va invit sa o faceti, pentru ca sunt o persoana deschisa, care e dispusa sa vorbeasca despre absolut orice.

urati-mi suces in continuare, si va multumesc pentru vizionare.”

Recent am realizat ca am indeplinit acest angajament dar inca nu l-am constientizat. Ce-i drept in ultima perioada am avut timp sa fac o introspectie, o analiza a tot ceea ce am realizat pana acum.

Din acest motiv aceasta postare se numeste V3.0 dar si din cauza faptului ca am implinit varsta de 30 ani.

Fraza de mai sus a fost o promisiune a mea, luata in urma unei actiuni (sau intamplari) care mi-a schimbat viata pur si simplu.  

Desi nu eram constient de ceea ce imi doream, sau poate ca eram dar imi concentram acea dorinta catre un lucru care m-ar face fericit, lucru care l-am spus si intr-o postare anterioara “Fericirea” am realizat ca ceea ce imi doresc nu ar putea sa-mi aduca propriuzis fericirea, cel putin pe moment as fi fost fericit dar dupa as fi revenit la starea de dinainte, de tristete si manie. Recunosc, am fost o persoana depresiva, plina de furie si anxietate, din cauza faptului ca inca traiam in trecut si nu reusisem sa nu imi mai fac griji pentru viitor. Am trait momente dificile dpdv emotional si material, dupa cum am mai spus si in aceasta postare (dorinta).

De ziua mea am invatat cea mai frumoasa lectie de viata posibila, as putea rezuma in felul urmator: “ce a fost, a fost; ce va fi, va fi; prezentul este acum, traieste-l”.

Inca nu am spus-o dar o voi face acum, pentru ca stiu ca e o persoana care va citi aceste randuri, si acea persoana merita cu adevarat  sa vada aceste cuvinte (am o presimtire ca va citi): “te rog sa ma ierti pentru tot ceea ce ti-am gresit!”

Fac acest lucru pentru ca vreau sa ma impac cu trecutul, sa termin o data si pentru totdeauna cu starile de depresie si furie iar cel mai bun lucru care se poate face este sa imi asum greselile pe care le-am facut si sa recunosc ca toate deciziile care le-am luat la momentul respectiv, au fost cele mai bune decizii care le-as fi putut a le lua. “Da, este vina mea, ceea ce am facut atunci, in acea clipa, nu am putut face mai bine decat ceea ce a fost facut, eu sunt singurul responsabil pentru viata mea, pentru felul in care o traiesc si pentru actiunile care le fac.”

Cam asa am tinut-o  buna perioada de vreme, cu astfel de afirmatii menite sa ma ajute sa ma impac cu trecutul.

Si acum despre viitor, nu are rost sa-mi faci griji pentru ziua de maine, nu are rost sa-mi fac planuri peste planuri pentru a rezolva o problema, toate lucrurile la timpul lor. Important este acest moment, chiar acest moment deoarece acum nu am nici un motiv de grija, suparare, tristete, totul este GROZAV, decat daca am uitat ceva pe aragas si in aceasta clipa chiar arde. Daca te intreb cum te simti acum ce ai raspunde?

Faptul ca am o groaza de probleme pe cap, o groaza de lucruri de facut, nu ma impiedica in a spune sa ma simt fericit, pentru ca stiu ca toate apartin viitorului si ca la momentul oportun le voi rezolva.

Chiar si lucrurile rele care intampla acum, crezi ca este altcineva in afara de tine vinovat? De exemplu: am fost si eu o data cu masina la serviciu, din comoditate pentru a nu alerga prin tot bucurestiul cu ratb-ul, nefiind atent unde am parcat, mi-au ridicat masina. Din aceasta cauza a trebuit sa renunt la tot concediul care il planificasem in acea luna pentru a plati amenda care am capatat-o. Un alt exemplu: ma aflam la munte, pe un drum forestier, cand dau sa trec peste un pod mai mic, am intrat cu masina in groapa, strambandu-mi roata la masina si facand pana. Ulterior mi-am dat seama ca un urma acelui incident am o defectiune mai serioasa la masina. Deci, in ambele cazuri eu eram de vina pentru neatentia mea, nu ca nenorocitii aia vor sa faca bani si ridica orice masina la ore fixe sau ca am urmat sfatul unui om pentru a merge un pic mai la dreapta pentru a ocoli groapa. In ambele cazuri mi-am repetat in minte “tot ceea ce mi-se intampla e spre binele meu”, am invatat lectiile si altadata cu siguranta voi fi mai atent unde parchez sau pe unde ocolesc groapa. Partea buna e ca m-am amuzat un pic de unele reactii ale oamenilor din jurul meu (acum serios, stiu ca m-ati ajutat si ati fost alaturi de mine cand mi-a fost greu si pentru asta va multumesc) dar sa va fi vazut ce fete aveati :D mai suparate decat a mea J

Ce am facut in ambele cazuri prezentate mai devreme si in alte intamplari asemanatoare, a fost sa-mi constientizez emotiile, trairile si energia (fie ea pozitiva sau negativa) si sa-mi raspund de ce ma simt asa. O atitudine pozitiva intotdeauna va rezolva mai multe probleme decat o atitudine negativa. Ai incredere in puterile tale, pastreaza o atitudine pozitiva indiferent de moment si nu-ti mai lasa mintea sa te critice negativ sau sa te descurajeze.

Fericirea,  ce este ea, cum iti dai seama ca esti fericit, care este motivul ei?

WIKIPEDIA spune asa: (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fericire)

 Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.

Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitivă, au făcut eforturi pentru a aplica o metodă științifică de a răspunde la întrebări despre ceea ce este „fericirea” și cum am putea-o atinge.

Filozofii și gânditorii religioși de multe ori definesc fericirea în termeni de a trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă decât pur și simplu ca o emoție. Fericirea socratică este viața în conformitate cu etica și nu e neapărat însoțită de emoții pozitive.

Fericirea este „starea de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Fiind o stare sufletească profundă are și o arie de exprimare extinsă. De pildă:

- „din fericire, locuțiune adverbială — printr-un concurs de împrejurări favorabile.”

- „fericit, adjectiv, uneori substantivat — care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie”.

- „fericit, substantiv masculin — primul grad de sfințenie acordat de sinod sau de papă”.

Din punctul meu de vedere, fericirea este de 2 feluri si anume:

Datorata unui factor extern cum ar fi o intamplare placuta, un cadou, etc. cu o durata de desfasurare limitata in timp, sau datorata unei insumari de mai multi factori interini cum ar fi senzatia de pace interioara, bucurie, pe scurt toate senzatiile descrise in definitia de mai sus. Cat dureaza aceasta senzatie? Pai as putea spune ca iti vei da seama cand vei trece cu bine peste o intamplare nefericita iar tu ai aceeasi senzatie placuta de fericire.

Asta am realizat, ca nu este bine sa asociezi fericirea unui factor extern ci sa fi fericit, multumit de propria persoana, sa faci tot ce-ti sta in putinta ca tu sa fi fericit fara sa-i dai pe toti la oparte din calea ta, altfel risti sa ajungi de unde ai plecat, fara lectie invatata si sortit sa repeti aceeasi greseala pana iti inveti lectia.

Ca un mic rezumat spun in felul urmator: cu o atitudine pozitiva, o mentalitate buna si increderea ca totul o sa fie bine (daca nu e bine inseamna ca nu s-a terminat) poti fi fericit(a) indiferent de circumstante. Important e sa fii constient si sa iesi din ceata (alte 2 blog-uri care m-au ajutat mult).

Cu drag, Mihai.

Time lapse, sau mai bine spus, atunci cand timpul o ia la fuga

Salut bine te-am regasit.

În aceasta postare iti voi povesti despre alt gen de fotografie, şi anume acela în care timpul nu mai este atat de importatnt.

Pentru a intelege despre ce vreau sa vorbesc, te invit sa urmaresti urmatorul clip video.

Acum ca ai vazut despre ce este vorba sa-ti explic cum se realizeaza .

Ingrediente:

-          Trepied;

-          Aparat foto;

-          Cronometru;

-          Calculator.

Daca ai un aparat DSLR atunci sa sti ca exista în dispozitiv care simplifica foarte mult realizarea fotografiilor.

Filmuletul pe care l-ai vazut mai devreme a fost facut automat de catre aparatul meu dupa ce am realizat 100 de fotografii, compuse la 10 cadre pe secunda (fps). Calitatea filmuletului este precara deoarece pozele au o calitate slaba.

Pentru a contracara acest impediment este recomandat sa realizezi fotografiile la calitatea care o doresti, multe la numar în sensul ca daca doresti un filmulet de 1 minut trebuie sa iei în calcul cate cadre pe secunda vrei sa aibă filmul. Pentru o cursivitate decenta un film contine minim 15 cadre pe secunda. Deci pentru 1 minut de film trebuie sa ai aproximativ  900 poze.

Dupa cum spuneam, este nevoie de foarte multe poze pentru a realiza un filmulet de cateva secunde. Cactusul de mai sus a inflorit complet cam in jurul orei 2 noaptea iar pozele au fist realizate la un interval de jumatate de ora. prin urmare, din cauza timpului, nu am avut rabdare sa realizez suficiente fotografii pentru a avea material pentru un film.

Acest film a fost realizat cu poze facute la un interval de 15 minute. 

Acum, sa-ti explic modul de utilizare a fiecarui ingredient:

-          Trepiedul este folosit pentru a avea o imagine stabila în timp, lipsita de trepidatii sau miscari a imaginii.

-          Aparatul foto, logic, pentru a realiza fotografiile ce vor fi folosite pentru a realiza filmuletul.

-          Cronometrul, folosit pentru a contoriza timpul intre 2 cadre consecutive. Este de preferat ca timpul scurs intre cadre sa fie egal pentru a avea o fluenta în filmulet din punct de vedere al scurgerii timpului. Altfel  daca nu tinem cont de timp, filmul va parea ca uneori este accelerat (pozele sunt realizate intr-un interval lung de timp) sau ca imaginea se misca greu (pozele sunt realizate intr-un interval scurt de timp).

-          Calculatoru este folosit atunci cand doresti a realiza din sarja de poze un film, cu ajutorul unui program specializat cum ar fi windows  movie maker sau corel video studio. Nu doresc sa intru în detalii despre cum se folosesc aceste programe, deoarece iti voi povesti despre ele intr-o postare ulterioara.

Deci intr-un scurt rezumat, poti surprinde cum natura se misca pe langa noi, cum infloreste o floare, cum se misca un nor, cum apune sau rasare soarele sau mai bine spus lasa-ti imaginatia sa-şi faca treaba şi pune-ti ideile în practica.

Cu drag, Mihai.

retete 2 (tarte la cuptor)

Salut, bine te-am regasit!

In timp ce faceam o vizita frigiderului, in incercarea de a afla ce as putea sa mananc, mi-a venit in minte o reteta foarte simpla care se prepara relativ repede.

Deci aceasta postare face parte din categoria DIY.

Mai intai un scurt istoric despre aceasta reteta care pentru mine inca nu are un nume oficial dar eu le numesc tarte la cuptor.

Totul a incaput acum vreo 15 ani cand fratele meu a inceracat sa-si faca omleta sau oua prajite pe paine  in cuptor, inca nu stiu ce a vrut sa faca dar de acolo a plecat idea mea. Gustand din fructul muncii lui mi-am dat seama ca pot sa rafinez acea reteta simpla pentru a avea un gust mai bun.

Da ai vazut bine, este vorba de a face un fel de omleta la cuptor, care seamana mai mult la gust cu o pizza. Painea sau felia de paine este folosita pe post de blat iar continutul de „omleta” de aseaza uniform pe felie.

Ingrediente folosite in aceasta reteta pentru 16 felii de paine de marime obisnuita:

-          ceapa dupa gust (spun dupa gust deoarece daca pui prea multa ceapa risti sa se amarasca continutul dupa ce-l scoti de la cuptor) ;

-          branza dupa gust ( de preferat sa ingroase un pic mai mult omleta);

-          ceva mezeluri, ce preferi tu (pentru gust);

-          piper dupa gust;

-          doua oua;

-          pasta de tomate sau ketchup pentru culoare si sa atenueze gustul de ou;

-          paine (de preferat un pic mai veche).

Aceasta reteta se poate realiza in doua moduri si anume:

Se pun la un loc toate ingredientele (mai putin painea) intr-un blender si se amesteca pana se obtine un continut omogen (metoda rapida) sau se bat mai intai ouale impreuna cu branza iar apoi de adauga mezelul tocat marunt, iar dupa ce s-a asezat continutul pe felia de paine se pun pe deasupra solzi de ceapa (metoda lenta).

Mare grija la asezarea continutului pe felia de paine deoarece exista riscul ca acesta sa curga si sa prinda un gust din cauza oului sau sa se arda.

Dupa ce s-au asezat feliile intr-o tava mare intinsa, se introduce la cuptor timp de 15 min dupa care se roteste tava si se mai lasa inca 5 minute. Daca ai cuptor cu grill, poti lasa inca 5 minute la gril pentru a capata o culoare frumoasa.

Toate acestea fiind spuse, iti urez spor la treaba si pofta buna!

Mihai.

Imposibil ?!?

Salut, bine te-am regasit!

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre o revelatie ce am avut-o, in timp ce citeam un articol despre sacrificiu.

Dupa cum obisnuiesc sa fac in postarile mele, incadrez aceasta postare la suflet.

Asa am pus eu problema, in ceea ce urmeaza, la ceea ce inseamna incapacitatea de a evolua mai departe, din punct de vedere ingineresc, matematic si rational. Poate ca ma insel dar privind imaginea de ansamblu si incercand a afla motivul dorintei mele de a evolua m-am intrebat ceea ce te intreb si pe tine acum:

 Ce este imposibilul? Ce este infinitul? Care e limita mea?

In matematica infinitul este vast, atat de vast incat adunat cu el insusi rezulta tot un infinit, nici mai mare dar nici mai mic decat ceea ce a fost insumat. Deci este infinit. Dar daca ti-asi spune ca in urma unei demonstratii matematice a rezultat faptul ca in intervalul 0÷1 se afla mai multe elemente decat in intervalul 0 infinit, ce ai zice?

Imposibil? De ce?

Paradox

De ce imposibil? Pentru ca poti numara peste infinit? Dar totusi daca stai sa te gandesti la zecimale, da sunt si ele ordonate ca si numerele intregi intr-o infinitate. Si totusi numar pana la 2 sau 3 sau 10. Ce parere ai, numeri in fiecare zi peste infiniti si nu ai idee.

La fel, prin aceeasi analogie pot spune si de imposibil. Dar totusi eu ma intreb unde e limita? E cumva acel lucru care nu poate fi facut sub nici o forma?

Totul este relativ, raportat la fortele noastre proprii, la capacitatea de a intelege lumea din jurul nostru, o forma de pesimism, de a te multumi cu o gandire limitativa.

tehnologie

Aici ai un raspuns la capacitatea omului de a se aventura in necunoscut cu un calculator de orientare mai slab decat un ceas de mana din ziua de azi. Atunci puterea de procesare din zilele noastre era considerata ca fiind o aberatie, si totusi iata-ne intr-o lume dominata de tehnologie ultraperformanta.

Deci, ce este imposibilul, ce este infinitul, e cumva lipsa noastra de informatie, este cumva gandirea noastra sau mai bine zis pesimismul nostru? Cumva lipsa noastra de curiozitate spre cunoastere?

Eu asa cred, la fel cum si muncitorii germani spun ca perfectiunea nu-i de ajuns.

Tot ceea ce trebuie sa faci este sa nu te mai gandesti ca sarcina care o ai de facut este imposibila si atunci iti vei demonstra, dupa ce vei realiza acea sarcina, ca ai realizat imposibilul, acel prag psihologic care te tine in loc si nu iti mai da voie sa evoluezi, sa numeri mai departe sau sa faci orice iti doresti.

Largeste-ti orizontul, scoate ochelarii de cal de pe fata si priveste lumea asa cum este, natura interioara a omului, caci acolo se afla cu adevarat raspunsul la cat de mare este infinitul sau mai bine spus cat de mic este, care iti sunt limitele si cum poti sari peste ele.

Gandeste  mare, mai mare decat limita si vei obtine un rezultat mare.

Nu incerc sa te fac sa numeri acum pana la infinit, pentru ca nu am facut-o nici eu dar in schimb am numarat de la 1 la 10, la 100 etc. etc. Cu pasi mici si pauze mici ajungi departe.

Daca ai vre-un comentariu te invit sa il spui mai jos.

Te salut!

Mihai Russu.